Poezii despre imposibilitate, pagina 4
În încercarea de a da formă nemărginirii
desenez grafice în care așez infinitul
când la stânga cu minus
când la dreapta cu plus
toată această viziune
din centrul nimicului
e ca și cum l-aș desena pe dumnezeu
pe o cruce
răstignit din iubire
când din prea multă
când din prea puțină
toată această viziune
din centrul unui suflet bănuit
acea suflare divină imposibil de demonstrat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctore, salvează-mă!
Doctore,
am nevoie de tratament.
Administrează-mi în
vena mâinii stângi
două-trei doze de... uitare.
Medicamentul ăla scump
și aproape imposibil
de găsit în lumea
sufletelor îndrăgostite.
Vreau să-mi vindece
inima, să mi-o curețe
de leacul devenit microb.
Da! Iubirea...
Abia îi mai simt
bătaia în piept...
Doctore, salvează-mă!
Plătesc oricât, cât îmi ceri?
Accepți și plata în lacrimi?
Le-am adunat în banca sufletului,
crezând că îmi voi putea
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dovadă de necontestat
Nu pot să te descriu
mai mult decat aș putea pune pentru întâia oară un lucru
acolo unde acesta se află deja.
Dacă aș putea face o scară din lumină
sau pieptăna părul unei fete din vis cu un pieptene real,
sau să torn o masă în carafă...
Nu sunt bun la lucruri imposibile.
Și acesta este motivul pentru care sunt convins
că te voi voi iubi întotdeauna.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocile imposibile ale grilajului crăpat
o radiografie a simțurilor
este necesară
atunci când, în loc să urci pe scară,
măsori distanța de la tine la vârful piramidei
și înțelegi misterul Semiramidei
sau pur și simplu înțelegi noțiunea de mister
pentru că proștii se roagă de-a-ndoaselea
ei se uită spre cer
fără să știe că de fapt răspunsurile pot veni când și când
doar de undeva din pământ
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om în Assynt
Cine este stăpânul acestui ținut?
Omul care l-a cumpărat sau
braconierul care, clătinânu-se, coboară dealul în zori
cu o căprioară pe umeri?
Cine este stăpânul acestui ținut?
Omul care l-a cumpărat sau
eu care sunt stăpânit, fermecat de acesta?
Întrebări false,
acest ținut nu aparține nimănui
și este imposibil de stăpânit în orice termeni
de natură omenească.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
[jully mă întreabă]
străbat drumuri
de fier
prin ploi torențiale
iubesc
imposibil
nu mă recunosc
sub piele
la modul
absolut
jully mă întreabă
de ce
îmi pierd
mințile
langă fântâni
arteziene
[...] Citește tot
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeziduri
Poezit-am o simțire
și-am rimat-o la lăsat
Zileva câten câți ani
s-au adunat la macerat?
Poezit-am când o stare
într-o zi, de viața mea,
senti prea mente plecan
spre nesărut, nspre neceva..
Poezis mi-am imposibil
să nu soaren răsării
Văd și nu și cad nu raze
peste locul inimii
Poezi-m-aș de intrarea
viitor în retrecut
Poezită închisoare
zid cuvintele pe mut
poezie de Florin Dinu (18 aprilie 2016)
Adăugat de Florin Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senzație stranie
Ți-am auzit pașii. Am avut sentimentul
că frunzele roșii cădeau sonor pe un
pământ uscat, imediat după ce se
desprindeau dintr-un copac imaginar.
Frunzele roșii păreau a fi înfrigurate în
toamna târzie. Am avut sentimentul că
eu chiar am auzit niște pași. Aveam senzația
aceea stranie că tu, de fapt, trăiai. Dar, în
momentul imediat următor, am fost absolut
sigură că nu am auzit, de fapt, pe nimeni.
M-am uitat în grădină și am văzut copacul
meu Ligustrum vulgare cum își pierdea
frunzele. Mi-am văzut chipul în oglindă.
Era de-a dreptul imposibil să aud pași.
Tot ce știam era faptul că te iubeam. Tot ce
am putut eu auzi era căderea frunzelor. Dar,
în secunda imediat următoare, am simțit
sărutul tău. Am auzit clopotul bisericii bătând.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngheț
E liniște, de-o vreme-ncoa mi-ai înghețat în vene.
N-aș fi crezut că vom putea trăi acest îngheț...
Dar ne obligă, din păcate, frigul ce se-așterne
Pe neputința dintre noi, născută din dispreț...
E-atâta ger în noi, cât nu a încăput în nicio iarnă
Ce și-a permis vreodată să se-abată peste lume.
De mult ne ninge-n suflete și... încă toarnă,
Atât de mult, că-n noi nu se mai văd nici urme...
Este un azi ce ieri părea un imposibil răspicat,
Doar o poveste născocită din prea multe frici.
Nu mai ești tu, dar nici nu te-am uitat...
Ci doar am renunțat să te mai caut printre cicatrici.
Fără să vrem, am devenit doi bulgări de zăpadă,
N-ai spune c-am jucat cândva și rol de soare.
Tot ce-am clădit prin flacără a devenit povară...
Ne-a înghețat o lume-ntreagă la picioare.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (22 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea de a fi poet
Trăim vremuri imposibile,
pe care poeții - nebunii,
le fac, Doamne, posibile...
Numai ei pot să. facă
din pasul înapoi,
un pas înainte, prin alexandrinism,
prin erudiție și rafinament.
La un tribunal al candorii,
vor fi achitați, în primul rând, poeții,
fiindcă, ei pot purta povara vieții
și pot împăca dragostea cu lumea...
Doamne, câtă măreție, Miss,
ascunde ideea de a fi poet!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre imposibilitate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre imposibilitate, adresa este: