Poezii despre imunitate, pagina 4
Primăvara e cu noi
Trăim ca niciodată o primăvară ternă,
Fierbințile dorințe muiate-n flori de gheață
Au învelit iubirea să nu ajungă-n bernă
Și gândul ni-l alungă de lumea fără viață.
Sorbim aceleași clipe, trăim aceeași oră,
În distanțată vreme e-o dragoste imună,
Apropiere nu e, când frica ni-i majoră
În lumea paralelă neliniștea-i stăpână.
Ni-s visurile sterpe, nu vor să mai contemple,
Speranțe renăscute vor să salveze neamul,
Cu noi e primăvara ce-ar vrea să dea exemple
Cum să-i simțim fiorii acum când plânge ramul.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar fi risc, nici bucuria vieții...
Constați că viața-i, zi de zi, un risc:
Urcuș ratat, plonjeu fatal, trădare.
Dar nu există, fără valuri, mare
Și nici, în munți, fără cădere, pisc.
Nu i-ai simți tot farmecul, de care
Rămâi vrăjit ca-n ochi de vasilisc,
În vis când ești purtat sub uranisc
Și odalisce-ți pică la picioare.
Când prinde-un monstru-n beznă-a chirăi
Ori din străfund când cască o genune,
Cu cât mai tari sunt simțurile imune,
Cu-atât mai mare-i șansa de-a trăi.
De n-ar fi risc, nici bucuria vieții
N-ar străluci ca roua dimineții.
poezie de Nicolae Mătcaș din Orfan de chipul meu (2014)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi colinda
Voi colinda, colinda-n dimineață,
La poarta ta cu zvon de zurgălăi,
De va fi crivăț sau de va fi ceață,
Zăpezile de s-au întins pe văi
Voi colinda, colinda ca o veste,
La ușa ta cu dalbe flori de măr
Și împleti-voi depărtări celeste,
În bradul ca un tainic adevăr.
Voi colinda pe înserat, colinda,
Când țurțurii vor deveni imuni
Și va trosni a mulțumire, grinda,
Rugându-ne, a deveni mai buni.
Voi colinda, colinda ca o vrajă,
La geamul tău, înfiorat de dor,
La ora când luceferii fac strajă
Și lăcrimează apa de izvor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un final... categoric
Șapte zile la comun
Patru proaste, trei nu spun
Nu c-aș fi un om nebun
Dar nu știu să le adun...
Zbor încet dintr-un alun
Fac baloane de săpun
Parcă sunt pui de lăstun
Cad în zbor într-un cătun...
De-aș zbura din vârf de prun
Ori dintr-un bătrân gorun
Poate-aș fi carne de tun
Așa însă... mă supun...
Aripi am, deci sunt imun
La căzut, nu mă răpun
Credeți voi, dar sunt prea bun
Am trei vieții și-un trai străbun...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul
Trupul este containerul mizeriilor
Ce ne stăpânesc gândurile...
Este spitalul în care
Tăcerile hibernează,
Lăsând simțul tactil la limita inferioară.
O poveste banală,
În care rândurile aleargă,
Fuzionând cu gânduri și sentimente.
O conexiune radiografiată în 3D,
Dând naștere unor marionete
Ce își deversează conștiința în fapte
Și A. D. N-ul în multiplii cu handicap ai tăcerilor.
Veniți să ardem noxele sufletului
În crematoriul durerii!
Se usucă cerneala în iris
și putem deveni orbi,
Ori imuni la dezastrul umanității...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțeleptul
Morții sunt cei mai înțelepți, ei știu
Cât de-adânc rădăcinile florilor în pământ se-înscriu,
Cât rabdă-un sâmbure spre-a fi iarăși viu.
Morții îndură-n singurătate frig și ploi,
În inimi care nu palpită și-n creiere reci sloi,
Nu simt bucurie, nici durere sub trifoi.
Morților li-s toate pe măsură și-îndeajuns,
Ei dorm, visează și nu au greutăți de dus,
Nici ura, nici iubirea,-n pacea lor nu s-au interpus.
Ciudat, dar oamenii fug de-a lor comunitate
Sau poate eu sunt cel ciudat, dorind foarte
Să fiu înfășurat în recea lor imunitate.
poezie de Countee Cullen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mare
Iubito!... am ajuns la mare,
Suntem aproape și imuni,
Amestecând cu-ndemânare
Melancolii... ca doi nebuni.
Mi te doresc, tulburătoare,
Dinspre amiezile arzând,
Ascunsă... ca o întrebare
Topită-n scoica unui gând
Iubito! plaja este-a noastră,
Arunc și ultimul... veșmânt,
Pe-această-ntindere albastră
Care nu spune un cuvânt.
Dechide-te și mă cuprinde,
Mă scaldă-n dor și-n amăgire,
Tocmește-te... și mi-te vinde,
Apoi...... iubește-mă-neștire.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îmi fac temele
Cu piciorul sfărmat
si fruntea lovită de asfalt
de corupția-n care
ne-am scufundat
copilul m-a întrebat
nepăsându-i de o durere
care ar fi făcut orice
matur să zbiere
de moartea să se
cutremure!
"Când îmi fac temele"....
Zărind în ochii
părintelui
de munca
câmpului
bătătoriți
resemnarea
unui lanț ruginit
ce tânguia
în ploii de acid
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da,eu
pot spune sunt visător,
umblu cu nasturii descheiați,
calc pe iarbă,
inversez coordonatele pământului
să-mi găsesc locul
și totuși nu mă înțeleg,
descopăr uimit libertăți inedite
cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca și cum
ar crește aripi
din trunchiul ispitit de adevăr,
sunt supus democrației originale
ea să străduiește să mă facă să uit că sunt ceea ce sunt,
mă adresez unui timp fară imunități, fară cuvinte,
huiduielile sunt mai prezente decât speranțele,
însă niciodată nu voi fi suficient de absent să uit că aparțin lumii
ridicole în fapte din care
soarele s-a retras și râde.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeseea Corneliei Păun
de Noul An prin Noian....
La un așa strălucitor palmares...
cuvintele poetului neuitat în provincie...
devin scântei și vă îmbrățișează... zoroastrica ardere...
Iar Ochii mimesis ai Peunului ne reumplu de extazul delirant al realului...
Ca înseninare, sublunară serenitate...
starea ce îmi induce doar-enumerarea operei
Corneliei Paun, fără escu..., este de revigorare
a imunității din sacra hermeneie a Feminității Lumei lumenilor lumii.
Aș fi un păcătos bătrân, dacă nu m-aș exalta la așa operă!
Scrisul românesc la asemenea temperatură este Una- Unul hierofanic,
de reîmpreunare Logostea- Logos-Logofăt.
Aș fi dorit să aud de aproape, gura care,
în asemenea revelatoare pulsație senzorială!
prin cuminecare- comunicare- re ligare...
Este poveste vindecătoare, cum anticele
orații horații- Divinații.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Evu din revista Armonii Culturale (26 decembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Penultimul romantic" de Eugen Evu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre imunitate, adresa este: