Poezii despre insomnie, pagina 4
Toamnă
Urlete-n tăcere
Șoapte, foșnet, zgomot
Somn, anxietate, depresie-
Toamnă.
Natura se stinge
Sub pături de culori,
Sentimente, jeg, dorințe-
E toamnă.
Frigul mă cuprinde
Simt tot cum mă apasă
Fiori de plumb, teamă-
E toamnă.
Tot încerc să adorm
Dar somnul e incomod
Insomnii, viață, trăiesc-
Și totuși e toamnă.
poezie de Costyn Gilca (13 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație
Eu chem iubirile, pe cele care, frânte și urmărite de coasa verii, înmiresmează seara cu lenea lor cea albă.
Coșmar nu mai exită, dulce insomnie perpetuă. Nu mai există ură. Există numai pauza unui bal a cărui intrare e pretutindeni în negurile cerului.
Eu vin înaintea șopotului fântânilor, la finalul cioplitorului în piatră.
Pe lira mea o mie de ani nu cântăresc nici cât un mort.
Eu chem îndrăgostiții.
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred în moartea de apoi
E, he,
Ce mai așteaptă morții învierea,
Ca insomniacii dimineața.
Unii sunt depresivi,
Alții fac atacuri de panică,
Întrebându-se ce-o fi cu ea...
Mulți și-ar dori să moară,
Dar nu există moarte de apoi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrise într-o noapte de insomnie
Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Șoapta Parcelor vrăjește,
Viața fuge șoricește:
Prin unghere a foșnit...
Somnul nopții e trudit,
Și urâtul greu m-apasă...
Ce urziți în miez de noapte,
Obsedante, triste șoapte?
E mustrarea neînțeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-ați spus?
M-ați chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înțeleg?...
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorioterapie
Când am insomnie,
Seara, înainte de culcare,
Iau un atlas istoric
Cu puțină apă.
Și așteptând să-și facă efectul,
Urmăresc cu degetul
Imperiul hitiților,
Dar peste o clipă
Trebuie s-o iau de la început,
Pentru că, de fapt, imperiul hitiților
E imperiul egiptenilor,
Ba nu, al asrienilor...
Al medo-chaldeenilor...
Al perșilor...
Dacă așa stau lucrurile, mă gândese,
Atunci pot să dorm și eu
Liniștit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
De ce să dislocăm iluzii
Când noaptea-și cântă insomnia
Și când tăcerea-i mână-mână
Cu răzbunarea și beția?
De ce sa mai cream din stele
Noi lumi, din praf de ploi
De ce să ne mai ardă gândul
Că încă mai există "noi"?
De ce să nu îți număr pașii
Și tu pe-ai mei când voi pleca
Adio spus din buza nopții,
Adio, eu te voi uita.
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mira Donescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel cu insomnie creatoare
E cald și noaptea este pe sfârșite,
Nu bate vântul, nu se-adună norii,
Secundele pe ceas îți par oprite
Și viața ți se scurge prin toți porii.
Tot căutând cuvinte potrivite
Curând-curând or să răsară zorii,
E cald și noaptea este pe sfârșite,
Nu bate vântul, nu se-adună norii.
Ți-au mai rămas speranțe neîmplinite
Și ți-au murit de mult lăudătorii,
Mai sunt destui dispuși să te imite
Cât încă se învârte roata morii.
E cald și noaptea este pe sfârșite.
rondel de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnia
Ca în fiecare vară, insomnia
Invadează-n forță România.
Și pe mine recent m-a lovit
Deloc nu am mai dormit.
Nopțile sunt un real calvar,
Timpul simt, trece-n zadar.
Iar când pun capul pe pernă
Vin mulți tânțari în "scenă".
Cu multă determinare și tact
Joaca exemplar în al lor act.
Încep și-o "superbă simfonie",
Noaptea devine-o nebunie.
Și poate părea cam ciudat,
Dar oare-o fac intenționat?
În orice caz, sunt insomniac,
Oare găsesc eficientul leac?
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu îmi fortific somnul
Eu locuiesc un munte în care intru seara
prin ușa larg deschisă a jnepenilor suri
și mă întind pe lavița de piatră
mutilată de furia fulgerului
pe lavița de piatră în care e-ngropată
ninsoarea neagră a insomniei mele
eu îmi fortific somnul și el o piatră veche
rostogolită din culmea muntelui
spre ferigile văii
fereastra mea e mărul tăiat în jumătate
cu sâmburii ca două fecioare la scăldat
adorm în rădăcina copacilor bătrâni
mă scoală noaptea foșnetul coroanei
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnii de primăvară
Se-agită natura pe verde să treacă
În aer grupată-i în stol feeria
Mireasa grădinii, caisul ne-neacă
În valuri de-arome stârnind insomnia
Concert de chitare cu pene în vânt
Provoacă în arii la sol bucuria
În verde se-mbracă tot ce e pământ
Culoare ce-nseamnă de fapt insomnia
E o cerul o mare cu valuri de fum
Natura-i pictată, i-ascult simfonia
Las totul pe seama ce-a fost și acum
Încerc să înving din mers insomnia...
Se-agită natura pe verde să treacă!...
poezie de Gheorghe Gurău (17 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre insomnie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre insomnie, adresa este: