Poezii despre lună plină, pagina 4
Chei căzând
Omul mărunțel
construiește cuști pentru toți acei
pe care îi cunoaște.
În vremea asta înțeleptul,
care trebuie să-și plece capul
când luna plină se umflă la orizont,
nu contenește întreaga noapte
să arunce chei pe drumuri
pentru frumoșii,
nesupușii
prizoneri.
poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ageamiu
Estetic și răsăritean
Cu prezență de spirit
El s-a oferit
Să poarte un titlu
La gemul dinspre est
Unde se naște
Priveliștea ca un spot
De lumină diafană
În chip de mască
Pe revoluția planetei
Purtând rochie de mireasă
Pe trupul poeziei
La jumătatea de sus
Vor defila noi poeme
Cu sânge albastru
Pur sânge de facto
La scenă deschisă
O lună plină de stele
Ritual fără limite.
poezie de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără paiațe
Ce credeai, tu,
când îmi mângâiai priviri plutitoare
în aerul dintre albastru și floarea ta?
Știam să smulg rază după rază:
mă iubește...
nu mă mai duc azi în piața cu paiațe...
Luam așternutul primei seri cu lună plină,
aplecată peste fiori amețiți de mahmureala viorelelor,
mă cuibăream printre sclipirile cerului apoi,
eu, doar eu,
sărutam o altă lume,
fără piață...
fără paiațe...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rază de mir
Lupoaico sângele urlă
Precum clopotele în turlă
Chemând săruturile de mir
Printre a demonilor turnir
Ce se înfruntă-n lună plină
In haitele ce nu alină
Doar fugăresc o inimă
După raza de glas, sublimă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apele tăcute
Râuri gemene fecioare,
Vă primim de la izvoare.
Curgeți, ape moi și line,
Curgeți fără de-ncetare,
În văpaia lunii pline,
Dintr-o zare într-altă zare.
Limpezi cum le-am cunoscut,
Șapte văi au străbătut,
Șapte neamuri le-au băut,
Pline ca și la-nceput.
Argeșul și Oltul meu,
Vă păzește Dumnezeu.
Din adânc cine vă mână,
Ce stăpân sau ce stăpână?
Fiți beteala pe vecie-n
Fericita Românie.
poezie de Tudor Arghezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimicnicie...
.. ce e de prisos e mai de preț
decât strictul absolut și necesar-
bunăoară Soare-n diimineti
lîngă Lună plină de calcar
ce nu te omoară momentan
te resfiră să rămâi mai dur
și în apa verdelui ocean
și în munții ștăngii împrejur...
și nimic nu se compară cu nimic
când e frig și gol și întuneric
și din tine veșnicia pic cu pic
stoarce și senin și viu și sferic...
poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Scherzo
De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?
De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?
De ce, când treci semeață
Și nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi privești în față...
Cânt?
De ce, când brațe goale
La piept cu dor mă strâng...
În de mătase poale
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unei ciuturi goale
Sub luna plină
Iubirea mea
Ciutura goală
De la fântână
La miezul nopții
Luna se coboară pe Pământ
Și vine la apă
Iar ciutura se coboară la apă
Și vine la Lună.
Rămân amândouă
Pline și ude
Până la ziuă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu vom mai merge la plimbare
Noi nu vom mai merge la plimbare
Prin catifeaua nopții, să-i simțim alintul,
Deși inima-i încă iubitoare
Și luna sus pe cer curată ca argintul;
Pentru că,-n timp, sabia-și uzează teaca
Și sufletul își istovește pieptul,
Pentru că inima cere-o pauză, săraca,
Și chiar iubirea la odihnă-și cere dreptul.
Deși noaptea-îndeosebi iubirea dă în floare
Și deși ziua prea îndată vine,
Noi nu vom mai merge la plimbare
Sub raza lină-a lunii pline.
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre lună plină? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lună plină, adresa este: