Poezii despre mofturi, pagina 4
Motan în dans tarcat
Motanul înviase resuscitat
De un corb prea curios și tacticos,
Miorlăind, de cerul sa despicat
Intr-un ochii ciobit, sticlos.
Scârtâindu-și pleoapa ruginită
Mofturos și sătul de răsucită
Poeziei în funie de ispită
Aruncându-i un frac de drac
Miorloiului ce dansa pe un crac
Cu cizme de lac în copac
In privirea corbilor îmbrăcați
Cu costume de îngeri
Curgându-le din buzunar, sânge
In frunze, prinse de motan în gheare
Și inflorite în flăcări
In purpurii păsări
Ce răsfiră baloane de săpun
Motanului cu dans tarcat, nebun
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai este timp să te recucerești
Sare și pământ pe scena unei vieți,
O, tristeți!...
Omule orb, cât timp mai vrei să pierzi fugind,
De semne...
Negând simțirea ce o porți,
În vene...?
Curg lacrimile tale din mofturi capricioase,
Angoase...
Și te frămânți pentru imaginea-ți terestră,
De lut...
Uitându-ți scopul și zestrea,
Ce-ai pierdut...
Mai este timp să te recucerești,
Încă mai ești...
De vrei iertarea, o capeți prin căintă,
Vie...
Mai este încă timp ca să rămâi,
În veșnicie.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire cu măsură
Mi-ai făcut mereu talente
Și necazuri inerente;
Eu ți-am dat ades cadouri,
Că sunt plin de sentimente,
Te-am purtat cu avionul
Peste țări și continente,
Dar tu vii mereu cu nazuri
Și cu mofturi permanente!
Nu te-am supărat cu certuri,
Nici cu gesturi violente,
Te-am ținut cu drag pe palme,
Te-am ferit de accidente,
Numai că acestea toate,
Nu ți-au fost suficiente:
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ecoul înfundat din rădăcini! (de răstălmăcit)
mă-ntreb cât
mai suntem în noi daci
spiritul pământului acesta ține în miezul lui
mister azi mai mult vedeți
paradoxuri, firi îmbolnăvite
mixturi orientale, mofturi apusene, creme
noi, mă întreb
prin care vene
care parte de os
în ce înveliș al sufletului mai am
dacul strămoș?!
straturi, straturi de lut nou au adus
vânturile, vremurile însă înnobilare
este doar memoria ta și a mea
ecoul acelui mister pur carpatic
pur în seve adânci
nu de alta dar să fim și noi
«întregi»
în hora națiilor Europei pe care
tocmai am integrat-o
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Berbecul veacului mărunt
Berbecul veacului mărunt,
Stă proțăpit pe orișiunde,
Conducător de cabinet,
Ca stâlp al unei lumi imunde.
Cu părul lui cârlionțat,
E abonat cu moț pe "sticlă",
Studiourile-a invadat
Si mândru coarnele ridică.
El n-are mamă, n-are tată,
Are doar vaste competențe,
Limbajul frust și limitat,
De gravele inadvertențe.
Ne spune că-i oțâră doct,
Și știe toate elea-n lume,
Că e licențiat în moft,
Printre berbeci este un nume.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumul din mine
Mă tot gândesc mereu, mereu la tine
Că mi-ai pătruns de-afară în plămâni,
Cât mai aproape de un ritm anume,
Al inimii descantec ce îngâni.
Și te-am sorbit ca fumul de țigară,
Atât de alb, atât de mofturos,
Făcându-mi respirația să doară
Și cum te scot? Ți-e gândul păcătos.
Te-ai cuibărit în colțul cel din umbră
Și m-ai mușcat de inimă puțin,
Durere tainică rămasă surdă,
Mi-ai pus acolo dulcele-ți venin.
Mă tot gândesc mereu, mereu la tine
Și te respir de câte ori te văd,
Cu tot cu ochi, cărnoase buze fine,
Mă dor plămânii, inima nu-mi văd.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegeri
Depinde de alerg neîncetat 'nspre apus
Să stau doar în zi treaz, în lumină expus,
Ori fuga înspre est să mi-ndrept, spre întuneric
Perpetuu, în noapte ascuns în spatele de-un... sferic.
Același loc mi-e leagăn, de creștin ori mormon
Și, sex sunt doar o doză de-un pic peste hormon,
Că oricum sunt la fel, de altfel o copertă,
Ce se schimbă cum cart, pe aceleași punți... covertă.
E totul diferit dar de-același tipar,
Doar pusul rând în pagini e moftul de-un zețar
Și este, e, că sunt, eu cel ales să fie
Ce piere... Un fost câștig, pierdut pe veșnicie.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pare o derulare din amintiri
Noaptea si-a risipit întunericul pe miriștea lunii
eu îl caut prin cotloanele gândului,
nu găsesc decât umbra unui fulger
care mi-a spintecat norii.
Iubito, nu te mai știu acasă printre vise,
ai alte smulgeri din trupul câmpiei
îți văd pălăria prin grâu,
o ancoră la țărmul înmiresmat al cerului.
Tu împarți sănătate celor ce nu sunt bolnavi
și rupi din fiecare câte o poveste,
să mi-o spui când beau cafeaua amară.
Asta zic și eu plăcere, pelerinaj prin ploaie,
să respiri încântarea lascivă și udă
cu sufletul dincolo de împrejurare
și cu sunetele iubirii care se topesc în urechi.
Tu strângi la piept o carte, eu te strâng pe tine
mai tare,
nu văd unde vom ajunge,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață în melancolie
Sete de ascuns, pribeag și rătăcit
Simțeam de nepătruns totul spre sfârșit...
Priveam în apele de viitor,
Ce pasiune și ce dor!
Vino iubire lângă mine...
Eu, mai tăcut ca niciodat'
Îți cer să nu te-ascunzi de tine
Scopul îți e nevinovat!
Chemasem al meu duh să-mi vorbească mut
Să-mi fie iar alături; e iar inima lut.
Din închistate mofturi
Un duh a renăscut
Spre încâlcite rosturi;
Pe mine așa mult mă doboară
O sete de ascuns!...
Taine sidefate de timp de-odinioară
Tot nu le-am ajuns...
Așa poate mereu, o lume de mistere
Un chin și o plăcere,
Ce-aș fi înțeles-o eu!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noi, pământenii...
Noi, pământenii...
Din praf de stele ne-am născut,
plămădeală divină, cu suflu viu nevăzut,
în gemete și repezi transformări...
iubirea, scânteia vieții pe planeta Pământ
să o slăvim, să o salvăm,
nu în picioarele prostiei s-o călcăm.
Din praf de stele ne-am născut,
viața în universul viu să o perpetuam,
miracolul iubirii nicicând să nu-l uităm,
căci altfel viața în calvar o transformăm...
și raiul ei va fi definitiv pierdut.
Din praf de stele ne-am născut,
într-un rai verde cu ochi plini de lumină și culoare,
mai frumos ca orice moft modern din lumea mare;
ce altă iubire să ne mai dea Dumnezeu?
puterea conștiinței noastre
când il va înțelege oare?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre mofturi? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mofturi, adresa este: