Poezii despre pedeapsa cu moartea, pagina 4
O femeie de calitate
Fără pereche în bună creștere și frumusețe,
o doamnă delicată și-a găsit refugiul
în această vale uitată de lume.
Ea este de familie nobilă,
dar toată avuția i s-a risipit;
acum trăiește ca iarba și ca arborii.
Când centrul administrativ a căzut în mâna rebelilor,
frații ei au fost condamnați la moarte;
originea și rangul nu mai valorau nimic - - -
nu a fost lăsată măcar
să adune și să le îngroape oasele.
Oamenii se întorc repede împotriva celor
pe care i-au slujit și cărora le-a trecut vremea - - -
norocul este flacăra unei lămpi
aplecându-se sub bătaia vântului.
Soțul e un tip frivol
care și-a găsit o altă femeie frumoasă.
Chiar zorelele, deschizându-și floarea în fiecare seară,
sunt un exemplu de constanță pe lângă el;
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palma condamnatului (inspirată dintr-un caz real)
Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
și pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
și un șir de erori incredibile;
Câte din acțiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-și urle nevinovăția
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.
Oamenilor,
de ce vreți să îmi luați viața
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
și eu n-am nici o vină?!
Și punându-și palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un fel sunt călău
unul blând
desigur
un profesionist arogant
cu pretenții că înțeleg mecanismul trecerii
fără să provoc durere
am început cu mormolocii
la broscuțe am eșuat
am presat flori de colț
mușețelul și floarea soarelui
păpădia cât era un pui de soare
fluturii i-am răstignit cu bolduri
insectarul cui l-a inventat
apoi am ucis maci cu miile
de atâta drag
dansam cu spicele valsul secerei
iarba știe bine tăișul coasei mele
apoi îmi odihneam visele în mirosul de fân
și chiar dacă nu am inventat eu ghilotina
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie hazlie
Dej mustește a bună dispoziție proletară
Știind că merge pe blat cu trenul istoriei,
Cizmarul ne zâmbește șăgalnic, strâmb,
Ca un placheu de la un pantof scâlciat,
Țapu', răsfirându-și barba, râde mânzește,
E felul lui de a fi prețios animal,
Nea Ion Ilici hohotește ca proasta-n târg
Cheltuindu-și aiurea sinergia pașilor legănați,
Din ochiul ceacâr al matrozului mangă curge
O lacrimă: Stolo, nu mă orbi cu Golden Blitz-ul
Mihai Viteză se închipuie, cabotin, Mihai Viteazul
Dar ăstuia până și zâmbetul îi este bâlbâit,
Vremuri de râs trăit-am
Jumătate de veac bătută pe muchie,
Doar Mareșalul ne-ndeamnă
Din colțul lui de uitare,
La care l-au pedepsit toți zâmbații
Să stea pe coji de nucă,
Nu mai avem putere, nici să râdem,
Nici să bocim, ni paix, ni guerre,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Nu-s supărată pe ei: Doamne, nu le port pică
Celor doi fii ai mei pe care i-am văzut plecând
Pentru a-și dovedi puterea și-a muri, ei și încă vreo câțiva,
Într-un protest însângerat în numele unui lucru glorios;
Trebuie, între cei de același neam, să se vorbească despre ei,
Generații după generații trebuie să-i pomenească
Și să-i binecuvânteze;
Eu le voi rosti în nopțile lungi
Numele-n adâncul inimii mele;
Diminutivele cu care-i chemam, familiare odinioară
În jurul vetrei noastre acum rece.
Suferim de fiecare dată când revin pentru a ne părăsi iarăși.
Deși nu-s supărată pe ei, sunt obosită, obosită
De-un dor fără de leac, neostoit și, totuși, am o bucurie:
Copiii mei au avut credință, copiii mei au luptat.
[...] Citește tot
poezie de Patrick Pearse, 1879-1916, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cordoba era
la picioarele cavalerului negru
toată lumea tremura în fața lui
creștiniii sau păgânii, nobilii
sau țăranii - nimeni nu era în siguranță
când judeca el - condamna
la moarte cu zâmbetul pe buze
se uita la isabela care îndura
o blândă biciuire cu plumbii înroșiți
în focul izbăvirii
carnea ei sângera frumos
un amant i-a băgat un denunț
și
și un crucifix sub patul unde
era sedusă și sodomizată
spunea plângerea
lucero și-a lins buzele
de inchizitor atotputernic
se
se gândea s-o treacă prin patul lui
ridică mâna și tortura încetă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile lumii sunt stinse
Luminile lumii se sting,
Mai sclipesc câteva prin cetate,
Armate mondiale înving,
Generații sub spectrul lui Marte.
Aș fi vrut să trăim ca-n trecut,
În lumina Cetății Eterne,
Conjurații conspiră tăcut,
Să ne prindă-n capcane moderne.
Te mai am, te mai vreau, cum să nu?
Dar minunile lumii sunt stinse,
Și le vezi uneori numai tu,
Prin cetăți, cu luminile-aprinse.
Suntem totuși doar doi străini,
Ne strivește apusul ce vine,
Mai aprind împărați bizantini,
Candelabrele gintei latine.
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atentat la popor
Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?
Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!
Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!
Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pedeapsa cu moartea, adresa este: