poftă

Ca şarpele

-Mai muşcă şi tu din mărul ăla,
Că n-am luat decât două guri
Şi-am rămas gură-cască
La tot ce s-a-ntâmplat:
Izgonire, dragoste, moarte
Şi toate celelalte!

-Nu mai vreau măr!
Izgonirea asta şi moartea
Mi-au luat pofta de mâncare;
Nu mi-a mai rămas decât
Pofta dragostei,
Zise ea schimbându-se la faţă,
Aruncând mărul
Şi lăsându-mă cu burta goală,
Dar înţelept ca şarpele!
02.09.2003

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dulce mofturoasă
până când este gata dejunul
vino să-ţi înviorez buzele
cu pofte înflorate de săruturi
iar mi-ai pus emoţiile
să spargă ouăle pe care azi-noapte
am scris "Te iubesc!"
ţi le rumenesc în ochiul luminii
altceva nu ştiu

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexie

Va veni o zi când razele soarelui
se vor strecura în odaia ta.
Ţi se vor aşeza pe pernă iar
reflexia lor va străluci ca
ochii blânzi şi plini de iubire ai mamei.
O zi care îţi va aduce
mângâierea florilor ce n-au
înflorit în nopţile fără vise.
Iţi vor trezi pofta de viaţă,
în parfumul crud şi dulce al
iasomiei înflorite,
al florilor de câmp...
Şi un pui de vânt
ce-ţi răvăşeşte părul de pe frunte
când şi când.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispreţul

Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Faţa lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, aşa-n neştire,
Căci mai toţi amorezaţii, care-n cale mi-au ieşit
M-au făcut să-mi piară pofta şi dorinţa de iubit.
Faţa lor este sau pală sau deodată înroşită
De-o roşeaţă ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
(...)

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crama... (parodie după Mihai Eminescu (La steaua) şi Păstorel (Şi astăzi))

La crama de la răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că-un ceas întreg i-a trebuit
Beţivului să-ajungă.

Un vin cum nu s-a mai văzut
Luci vederii lui,
Cu poftă mare l-a băut,
Cum nu-i e dat oricui.

Iar vinul minunat, plăcut,
Încet la cap se suie,
Era pe când nu l-a văzut,
Azi l-a văzut, şi nu e.

Plecă de-aici satisfăcut;
Pierdut în noapte-adâncă,
Aroma vinului băut
Îl urmăreşte încă...

parodie de George Budoi, după Mihai Eminescu, La steaua; Păstorel, Şi astăzi (20 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul curat ca un pahar...

Mi-e sufletul curat ca un pahar
Nemurdărit de buze. Când respiri
Se abureşte fin de amintiri
De care tu, acum, nici n-ai habar.
Oh, ele te vor face să roşeşti:
Căci vei afla ce şolduri tandre ai
(Dacă te uiţi la hergheliile de cai!)
Şi-ncerci cu mine să le-obişnuieşti
Să-şi unduiască-n talia lor fină
Fesele mari care de ea atârnă
Încât mai-mai să cazi pe spate, plină
De năbădăi în clipa ce îţi scurmă
Sânii din faţă, şi ei prea umflaţi
De pofta îngerilor făr' de saţ!

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 129

Spiritul irosit în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, sângeroasă, indecentă,
Sălbatică şi crudă şi nedreaptă
Pe care n-o iubeşti, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voiniceşte,
Dar cugetul momeala o vomită
Căci cel ce-o înghite, brusc înnebuneşte;
Şi-apoi nebunul se îmbogăţeşte
El are, a avut şi vrea mai mult
Şi pare fericit, deşi jeleşte,
Că bucuria a respins demult.

Asta văd toţi, dar nu au ştiinţa-adâncă
Să ocolească raiul ce în iad ne-aruncă.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 129

Spiritul scurs în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, hoaţă, indecentă,
Sălbatică şi crudă şi nedreaptă
Pe care n-o iubeşti, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voiniceşte,
Dar cugetul momeala o vomită,
Căci cel ce-o înghite brusc înnebuneşte;
Şi-apoi nebunul vrea ca să posede
El are, a avut şi mai doreşte
Şi e nefericit, deşi nu vede,
Căci a visat şi-acum plăceri pofteşte.

Asta ştiu toţi, dar nu au ştiinţa adâncă
S-alunge răul care-n iad ne-aruncă.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi ierta

M-ai îngenuncheat tristeţe,
Cioburi zgârie genunchii,
Nu te cert... din politeţe,
Deşi mi-aş urla rărunchii

Mi s-au spart trăiri albastre,
Zdruncinate fără milă
De gândiri care-s năpaste,
Ce-mi provoacă, sincer, silă

Însă iert, iubesc iertarea,
O consider vindecare,
Este pentru suflet zarea,
E culoarea ce nu doare

Crezi că ai învins tristeţe?
Nu poţi... eşti doar temporară,
Mă ridic, îţi dau bineţe
Şi-am să râd cu poftă iară!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns ....

Ei oare-acesta să fie, sau micul mister
cine fu primul, sau prima de fel
găina sau oul sau ambele-un fel
de TOT ce răsare ş-apare tot EL!

Fu tot deodată şi TOTUL ÎN EL
nu stă la cuvinte, cuvintele-s EL
ne spune şi-şi spune-nţelese de EL
încearcă şi nouă-a ne spune la fel

nu prea ne -nţelegem cu noi, chiar de fel
Cuvintele-s varză în minţi de oţel
Dar vine un nimeni, un om mititel
Cu mintea de-oţel face brici -cuvinţel
şi-explică de-ţi trece şi pofta de el
că prea e deştept, om cu gând de oţel!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (22 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!