Poezii despre privighetori, pagina 4
Lasă-mă, toamnă, să iubesc...
Mai oprește-ți, toamnă, timpu-n loc
Și-al frunzelor de dor potop,
Dor de sărut de pământ,
Și de-al adierii vânt.
Mai rămâi, rază de soare,
Iarna-i lungă și-a ei ninsoare
An de an tot mă apasă
Cu urme adânci ce mi-le lasă.
De ce ai plecat privighetoare,
Pe meleaguri arse de soare?
N-ai fi rămas să îmi alini,
Răni de oameni prea haini!??
Mai lasă-mă, toamnă, să-ți iubesc
Frunzele ce astăzi înfloresc,
Razele ce mâine vor păli,
De dorul privighetorii, ce nu va mai fi.
poezie de Adriana Monica Burtea (4 septembrie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe oarecare
Rătăcesc singur călcând pe alei
și frunzele supărate mă alungă,
iar stelele în singurătatea lor
îmi spun să merg printre versuri.
Scriu un vers din întâmplare
și în palme mi se așează o floare
luminată lin de razele lunii
printre umbrele privighetorilor.
Privighetorile nu caută tăcerea
și îmi traduc ce vor să spună:
un viitor se vinde ca prezent
precum minciuna nevăzută.
Nu ne gândim la testamente
și omorâm senin viitorul,
dar din ciorchinele de vise
eu mi-aș dori să fiu un bob.
poezie de Constantin Rusu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce fel de tren
Ce fel de tren marfar ești tu
dacă ți-e trupul meu șină de carne;
Cel fel de măr ești tu
dacă ți-e ramură viața mea?
Eu locuiesc într-un tril
de privighetoare.
Dorm cu ceafa pe nota Do
și-mi încalț piciorul
într-un saxofon.
Du-te, îmi strigă ciocanul.
du-te,
du-te idiotule de cui de fier,
du-te;
Nu vezi că te bat în palma
unui crucificat?!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste
Ai pescuit
soarele meu în zori
și i-ai scos
icrele roșii.
Ai pescuit
dealul meu
și i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cântecului ei
se coace pâinea privighetorii:
rumena roză.
Iar tu
cu-nnegurare asculți
glasul ei rourat
și cântecul meu.
Ferice de cel
care se mulțumește
c-o pâine
muiată-n uleiul liniștii!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doina
Doina, doiniță!
De-aș avea o puiculiță,
Cu flori galbene-n cosiță,
Cu flori roșii pe guriță!
De-aș avea o mândrulică
Cu-ochișori de porumbică
Și cu suflet de voinică!
De-aș avea o bălăioară
Naltă, veselă, ușoară,
Ca un pui de căprioară!
Face-m-aș privighetoare
De-aș cânta noaptea-n răcoare
Doina cea dezmierdătoare!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Latineasca păsărilor
Cânta o privighitoare-n brad.
Ce vorbă lungă!
O sau
I ar fi de ajuns,
un țipăt de ajuns ar fi;
Doamne, minunile tale,
cu un țipăt
O sau
I,
să le rostim s-ar cuveni.
Cânta o privighitoare-n brad
Și, din ceea lume,
cineva răspunde, cineva fără nume.
Întreaga noapte se țesu
dialog de aur între moarte și
privighetoare,
când lin, când mai tare,
ca o întrecere între da și nu.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori roze
Pe sub migdali și pe sub roze
S-au dus în umbră zâmbitori;
Curgeau lumini din ceruri roze,
Vocalizau privighetori.
Curgeau lumini din ceruri roze,
Erau copii fermecători,
Și coronați de-apoteoze
Se socoteau nemuritori.
Și coronați de-apoteoze
Treceau-nainte șoptitori;
Pe sub migdali și pe sub roze
S-au dus în umbră zâmbitori.
poezie clasică de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în gâtul meu
își fac sălaș
niște privighetori
nu pot să-ți spun
te iubesc
nu pot da înapoi
o-ntreagă simfonie
a bălții ce mustește a dor
în gâtul meu
decapitat de aripi
se întregește un zvon
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am ales
graiul păsărilor
să mă încânte
să-mi cânte
să-mi adie copacul
să-mi mângâie cruce
ți-am ales
privighetoarea oarbă
să mă cânte-n tot locul
să nu știe pe unde-a trecut
s-o ia de la capăt...
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa revelației
Dangăt de clopot curge-n noapte
Spre cele patru zări senine
Pe văile înmiresmate,
Chemare spre rugăciune.
În recviemul îngeresc
Cu trilul dulce ca de miere,
Privighetorile vestesc:
"E marea noapte de-nviere!"
Biserica e înțesată;
Murmurul piere dintr-o dată;
În prag de altar, o voce lină
Cheamă: "Veniți de luați lumină!"
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre privighetori? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre privighetori, adresa este: