Poezii despre râs, pagina 4
Nu-i om să poată-n râsul tău
și plânsul să-l distingă
atâta timp cât chipul său
și-l vede în oglindă.
catren de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Epitaf
Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Și-a plâns mereu.
Cu-al meu aspect
Făcea să mor,
Căci tuturor
Păream suspect.
epitaf de George Bacovia (1930)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Când totul ți s-a împlinit
Și râzi, în soare, fericit
Visele - flori inedite
Tremură neliniștite
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi vreau să râd cu râsul pădurii,
Azi vreau să râd cu râsul din voi,
O terapie e râsul iubirii,
O terapie inventată de noi.
catren de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zebra
Zebra, calul din tenebre,
Saltă, ochiul și-l închide,
Sună, sună din vertebre,
Când nechează parcă râde.
Din grajd iese-n Barbaria
Să-nghită toată preeria
Și vrăjită ierbăria;
Dar din temniță pe piele
I-au rămas dungi de zăbrele.
poezie celebră de Robert Desnos din Cantafabule (Chantefables) (1945), traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă toamna
o să-mi taie-n carne
frunze vor cădea
în loc de sânge -
căci timpul râde
în hohote
doar clipa netrăită
plânge...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sepulcre violate
Vagabondând, într-un amurg blond,
Am dat de-ale cimitirului porți-
Acolo cioclii își bat joc de morți,
Și-am râs un râs de vagabond.
O, râsul ființei vagabonde...
Și ce-am văzut era straniu
Într-un copac am găsit un craniu,
Pe o cruce niște cozi blonde.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsul ca o enigmă
E o enigmă
cum mă inundă râsul,
de atâția ani am râs
și câte fântâni
de lacrimi am strâns,
am râs pe-ntuneric
spre disperarea cuvintelor
ce inundă arterele,
am râs pe lumină
de singurătate,
de prostia umană,
am râs că nu avem
o lege a râsului,
că nu suntem penali
când râdem de parlamentari,
am râs de somnambulii
orașului modern,
de stele căzătoare,
am râs de moarte,
a dracului râde și ea...
[...] Citește tot
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și tremură sub vânt
Soarele va cădea iar
pe deal
mestecenii fac semne
și tremură sub vânt
florile nimănui
ciobanii râd
a mai venit o seară.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit primavara
Iată cum soarele se pleacă,
voios,
naintea mea;
Fiecare floare,
fiecare frunză,
fiecare zumzet,
fiecare adiere de vânt
mă îndeamnă a râde.
Copii cerșesc, încă.
poezie de Raluca Maria Ganciu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre râs? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre râs, adresa este: