Poezii despre recoltă, pagina 4
Iubiri de stele partea a VII-a
Pe colțul-alb al fluturelui stea
Ninge tăcut cu fulgi de catifea...
Iubire nepermisă, călătoare
Transcendental... Și nu mai e culoare
În universul dintre noi și stele...
Și nu mai e nici ură, nici păcat.
Pe drumul alb al fericirii mele
S-a risipit motivul "vinovat".
Din lacrimile albe, ceruite,
Un alt sistem celest s-a înființat,
O lume de iubiri și de poveste...
Și timpul s-a oprit... Ce minunat!
Pe sânul tău eu am pictat săruturi...
Cu buzele, vin să-mi culeg recolta,
Căci am trecut spre alte începuturi
O viață-mi e de-ajuns a fi Golgota.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SPUNE...
Spune negrule pământ,
Îmi vei da grâul curat,
Așa cum l-am semănat?
Da, credinciosule țăran
Vei primi grâu pentru pâine,
Și pentru recolta de mâine.
Spune piatră sfărâmată,
Cât aur o să-mi dai?
Simt în vârful de lopată
Că lumină vrei să ai.
Da minerule ce ai trudit,
Vreau să rămân tot rege,
Că-s metal mereu râvnit,
Pe care lumea îl alege.
Spune tu bătrâne lut,
Dacă-ți este ție drag,
Să fii frământat, bătut,
În ulcele transformat?
Da, îmi face chiar plăcere
Să simt căldura mâinii,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă aurie
Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Și zile cu ploi cernite.
Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.
Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Și-n zbor, păsări călătoare.
Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toți în casă,
Pentru iarna friguroasă.
poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Furnici versus greieraș
Cu lăuta-n subsuoară
Intră greierele,-n moară,
Dă binețe la furnici,
Care macină aici
Și le cere aprobare
Să le facă o cântare.
Una mai bună de gură
Îi răspunde fără ură:
-Cată-ți greiere, de drum!
Oi vrea pentru cânt, uium?
De-ți mai dăm ție o parte
Ducem recolta jumate.
El răspunde, numai miere:
-Eu cânt numai din plăcere,
C-așa mi-a fost mie dat
Să cânt lumii pe-nserat.
-Cum zici tu, dar să știi, vere,
Chiar de cânți tu din plăcere
Suntem obosite moarte...
Mergi și cântă-n altă parte!
[...] Citește tot
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
În ziua sărbătorii paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinerețe broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată n-am strâns decât neghină;
Binele mi-e nădejdea-n câștigul ce-o să vină.
Nu văd soare deși mai e până la asfințit;
Acum trăiesc deși acum viața mi s-a sfârșit.
poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
Nu mă voi mai întreba, atunci,
Ci voi ști.
Frunzele se schimbă și florile, și fluturii,
Și după ani și ani rămân aceleași, aceiași.
Sânul mării se înalță suspinând spre lună,
Dar luna și marea rămân întotdeauna aceleași
Ca și-n alte vremuri, copacii stau încordați și singuri,
Și extind golul unui geamăt al acelor alte vremuri.
Tu vei fi tu însuți,
Te voi găsi mai întreg, dar nu altul,
Pentru recolta anilor nefericiți.
Marea respiră, prăsește sau devine mai zgomotosă,
E strălucitoare sau neguroasă și sfârșit de lume:
Și marea-i o permanență a schimbării.
[...] Citește tot
poezie de Raymond Knister, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de vară
Râul clar
Se unduie printre
Pietrele silențioase,
La țară.
Cântecul său estival
E imitat de păsările vesele ale cerului,
În mijlocul câmpului însorit.
Albinele recoltează polenul
Florilor de trandafir.
Iar noi admirăm frumusețea
Peisajului de vis,
Ce se arată în fața
Ochilor noștri plini de încântare.
poezie de Roxana Bulmez din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației,
Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea.
Din țărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânțat sufletul meu;
Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele!
Încă se aude ecoul ei...
Azi am simțit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înțeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul.
Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăț să cânt ca o lebădă,
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olarii
De veacuri ei își au aci lăcașul, de la începutul
cel dintâi, grotești și tâmpi, gușații fără grai.
Olari ei sunt, sortiți să-nmoaie și să coacă lutul.
Ca niște zmei întârziați și blânzi
cu fețe prelungite în cimpoaie,
arhaici inși, își poartă pe sub plai
un vis fragil prin zilele greoaie.
Se-nvârte roata, sfârâind, în orice casă.
De față sunt, în inimă, tiparele bătrâne.
Trudescu-se ca-n somn olarii, și mocnesc lângă cuptoare.
Numai arar sunt cercetați
de vreo lumină și de zâne.
În văile sublimelor recolte
nu este sat cu duhuri mai încete,
dar nici alt sat în care să se ardă
ulcioare mai frumoase și mai zvelte,
cu mijlocul de păcătoase sfinte fete.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine de sat
Mă înconoară ploaia și furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer plutește parfum de primăvară.
Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.
Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă și udă pământul
Sub divina credință, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineață în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduiește-n vânt.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre recoltă? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre recoltă, adresa este: