roz

Viaţa-i o telenovelă

Viaţa-i o telenovelă ce rulează pe ecran,
pictată cu acuarelă pe al timpului cadran.
Pictată în roz şi negru, te ridică, te coboară,
până inima îţi şade şi sufletul stă să moară.
Dispare ecranul vieţii, timpul din cadran se gată,
dispar zorii dimineţii, telenovela e moartă.

poezie de Dumitru Delcă (4 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mestecenii roz

Am tăiat lămâia în două să îţi caut sutienul
sub care explodau sânii tăi
adormiţi de sintaxa culorilor
în care a nins cu tramvaiul
zorilor
zorii zorilor...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pagodei

De mari fluturi sărutată,
Pe-o movilă — artificială,
E pagoda argintată
De zâmbirea matinală.

Umbra pomilor, mişcată,
O dezbracă, virginală,
De mari fluturi sărutată
Pe-o movilă — artificială.

Picurând, diamantată,
Porţelanul roz i-l spală
Roua tainic deşirată
Pe faţada sculpturală, --
De mari fluturi sărutată.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc rozul

Iubesc rozul şi această fereastră cu un suflu dincolo de umăr,
unde obiectele de pradă mă lasă să plec.
Epiderma frunzelor nu mă înşeală
în noul spaţiu ce se-nvârte rotit
şi pot respira dincolo de ziduri de sticlă.

Căderea mea nu există în cea mai pură absenţă
în locul care adună stelele comune.
Decupez rozul din fantezie,
din visare, din piele de stele.
pentru alintul îndoielii şi a lunii culcate-n artere.
Atât de singură merg
prin roz
cu zarea umblând pe deasupra mea.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobete

Zeul dacic Dragobete
Oferă roze la fete,
Însă Sfântul Valentin
Astăzi este... în declin.

* * *

Azi în cap de primăvară,
Zeul dacic Dragobete,
Plin de dragoste şi pară,
Sărută gura la fete.

poezie de Mihai Cucereavii (24 februarie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vieţilor în roz

Îmi place viaţa în roz
Fără tristeţi inutile
Cu apropouri subtile
Roze prefer, nu moloz

Ca vrăjitorul din Oz
Sau şi mai dârz, ca Ahile,
Plăceri turnat-am în bronz,
Feerice nopţi cu zambile

Chiar de trăirea nu-i loz
Nici false jocuri cu bile,
Mă crede aur, nu gablonz,
Dosit prin straturi de fosile... –
Îmi place viaţa în roz.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Macedonski
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Una câte una
petalele abia roz
ale arborelui din faţa noastră
zboară odată cu suflul vântului
asemenea celor câteva zile fragile
care ne-au rămas.
Aş vrea să le culeg în poala mea,
să le păstrez în memorie
împreună cu mirosul tău,
dar vântul luptă
mai puternic decât mine.
Petalele abia roz
zboară printre degetele mele,
una câte una.

poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cine ştie unde

Erai sau nu trifoi cu patru foi
găsit într-o livadă părăsită,
erai sau nu încântătoarea roză
de nimenea culeasă, de nimeni veştejită,
păzită de-o armată de ghimpi bine-narmaţi,
erai sau nu complicea iluştrilor bărbaţi
care veneau călare pe-o termită
de cine ştie unde,
din frunze sau din lemne,
doar să te vadă şi să-ţi facă semne.

poezie clasică de Virgil Teodorescu din Cât vezi cu ochii (1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Cu ce scop te întorci iarăşi, aprilie?
Frumuseţea nu reprezintă totul.
A trecut vremea când mă puteai face să tac cu rozul
Micuţilor muguri somnoroşi.
Ştiu ce ştiu.
Soarele îmi arde gâtul în vreme ce iau aminte
La spinii şofranului.
Mirosul pământului e bun.
Devine evident ca nu există moarte.
Dar ce semnificaţie ar avea?
Nu numai sub pământ creierii oamenilor
Sunt mâncaţi de viermi.
Viaţa, în sine,
Nu înseamna nimic,
Un pahar gol, un zbor spre nişte scări care duc nicăieri.
Şi ca şi cum toate acestea nu ar fi îndejuns, în fiecare an, de pe deal,
Aprile
Coboară ca un idiot, bâiguind şi împrăştiind flori.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie

Luna subţire varsă un fraged licăr sacru,
O-ntreagă fustă dintr-un ţesut de-arginturi fin,
Pe fundament de marmuri unde apare lin
Umbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.

Pe mătăsoase lebezi ce-ating de-un stuf opac
Carena lor de pană aproape luminoasă,
Ea desfrunzeşte-o roză de nea funinginoasă
Ale cărei petale scriu cercuri largi pe lac...

E vie?... Ce deşerturi de stinsă voluptate
În care apa-n lame abia zvâcnind mai bate,
Uzând secretul prag din ecouri de cristal...

Carnaţia confuză de roze moi deodată
Se-nfioară, când un strigăt de diamant fatal
Crapă cu-un fir de ziuă marea poveste toată.

sonet de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!