trenuri

Scriu

Scriu repede
fiindcă trebuie să plec într-o floare.
Un tren mi-a băut inima din parfum
şi vagonul din sprinceană
şi fântâna cu fulgere
din spovedanie.
Scriu repede!
Albina mă aşteaptă
pe o falcă de miere
şi scurge durere...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă trenul

Când stai în tren şi pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

Primăvara şi toamna
Te tot uiţi pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?

Toată viaţa m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colţ
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruţă
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, oraşe, continente
De ce sunt copleşit de atâtea emoţii,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Ca un alcoolic notoriu,
Ca o pasăre surdă,
Ca un suflet pierdut
Vine...

In ceaţa deasă,
Prin mucegai de zăpadă...
Plin de urmele vremii
In necunoscutul orfan,
Urmat de vagoane şubrede
Din fier armat.

Şuieră si acum
De parcă-şi ceartă morţii,
Camarazi pierduţi printr-e vagoane
Care jaca,, barba-oarba" cu frigul.

Vine...
Si tot mai trist,
Ne alarmează că moartea

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Popescu
Adăugat de Nicu popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 3

Doi iepuri fugeau
şi unul a rămas în urmă de frică să nu stea
pe loc...
Morala:
Când vine trenul
urcă-te pe pasărea ta!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Eram doi bătrâni care-şi vorbeau
despre pierderi şi nemernicie,
despre nuci, castane, în ţiplă păstrate, în
vreme.
Şi mereu se căsca lângă noi un mare gol,
în care puteam să aruncăm orice,
de la linguri până la bărbi şi bastoane,
necuviinţa şi hainele negre,
şi hainele grele.
Cu mâna ta, bătrâne,
striveşte-mi dimineaţa şi trenurile,
cu prea multe vagoane,
şi orice zi în plus,
şi kilometrii.

Mâine o să am două migrene.
Una blândă şi una...
una vrei să o primeşti tu?

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Cum spuneam,
Trenul trece prin capul meu
Şi prin capul prietenilor mei.
Are vagoane dichisite şi simetrie corectă.
Cum spuneam,
Gara se află pe partea dreaptă sau, după caz
Pe partea stângă
Dar, tot aşa, cum spuneam, trenul are o distincţie aparte
De fiecare dată după tren galopează un cal
E un cal de paradă cu pantofii murdari şi cântă când
galopează.
Cum spuneam, mă uit la voi ce atenţi sunteţi
Când eu debitez prostii despre trenuri
care trec prin cap
şi cai care aleargă cântând.

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul tren

Ultimul tren fluieră-n gară,
Ultimul tren, ultima seară...
Ploi adormite cad peste noi,
Gânduri se-adună, curg în şuvoi.

Ultima scară foşneşte uşor.
Trenul porneşte, peronul e gol.
Eu am rămas, jos, fără glas...
Ploaia îmi şterge ultimul pas.

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

O locomotivă-n faţă
Trage şapte-opt vagoane,
Înşirate ca pe aţă
Şi unite prin tampoane.

Oameni mulţi şi cu bagaje
Se înghesuie în ele,
Parcă-s nişte personaje
De romane şi nuvele.

Trenul iute-accelerează
Şi alunecă pe şine
Kilometri devorează
Şi e foarte plin de sine.

Nici nu este de mirare
Că se crede important,
Fiindcă pe la mijloc are
Un vagon restaurant.

poezie de Octavian Cocoş (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 14

Îmi lipsesc mie
aşa cum îţi lipseşti ţie
şi împreună ne lipsim
de cer de apă şi pământ
de aer
pasageri
în tren de vânt...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dodeskaden

Ce-aţi făcut cu nebunii din gări?
Măcar ei n-aveau limba de cârpă.
Saci cu pâine, sudoare, ţigări
şi tăcerea complice şi târfă.

I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere?
Le-au extras de sub ţeastă smarald,
i-au păpat chiar în faza de coacere?

Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de silă şi ură.
Sunt copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gură.

poezie de Mircea Dinescu din Moartea citeşte ziarul (1989)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!