Poezii despre bârfă, pagina 5
Paștele
Înseamnă Lumină Sfântă.
Nu băutură, bucate-alese
Și nici masa cât mai avută,
Nu e vorba despre excese!
Înseamnă pace sufletească,
Iubire necondiționată.
Bunătate omenească,
Căldură-n inimă-adunată.
Înseamnă suflete curate
Ce deloc nu dușmănesc.
Cele pline de răutate
Stau mereu și bârfesc.
Înseamnă-a Domnului Înviere
Ce pentru noi s-a jertfit.
Și-a suportat mare durere,
Dar oamenii s-au înrăit...
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Voi, care-n sonul rimelor aceste
Aflați suspinul ce în timp, departe,
Hrăni un tânăr rătăcit, ce-n parte
Era un altul decât cel ce este,
Și-n stiluri varii lacrimi de poveste,
Speranțe vane și dureri deșarte
Nu-mi dați iertare, ci o milă-aparte,
De v-a trecut iubirea prin tempeste!
Am fost o lungă vreme, azi văd bine,
În gura lumii vorbă și ocară
Încât mâhniri în mine se-nfiripă...
Trecuta rătăcire-i azi rușine,
Păreri de rău și conștiință clară,
Că lumii place tot ce-i vis de-o clipă.
sonet de Petrarca din Sonetul italian în Evul Mediu și în Renaștere (1970), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu
Satul meu mă farmecă discret,
cu uliti drepte, pline de copii,
cu batrâni la porți, cu pălării
ce nu dau doi bani, pe un poet.
În centru, oamenii, bârfesc încet,
și beau tării ori bere-n prăvălii;
satul meu mă farmecă discret,
cu uliți pietruite, pline de copii.
Pe Șoseaua Mare pașesc încet,
flăcăi voioși și fete durdulii;
în parcul verde, te îmbie melodii,
și alei de flori și pașnic tineret;
satul meu mă farmecă discret.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mieilor
iarna a intrat din nou
în gura lumii.
îngălbeniți de atâta nicotină
dinții celor ajunși la capătul răbdării
o toacă mărunt -mărunt
și o scuipă în curțile strâmte
ale spitalelor de recuperare.
copiii însă
tolerează altfel persisțențele.
pentru ei zăpada
este ca și vata de zahăr pe băț,
cu cât o adună în pumni
cu atât mai repede dispare.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iritarea de dimineață
a început de duminică seară
când ochii s-au scărpinat
de ecranul televizorului larg
deschis la talk-show-uri căzute
pe capul omului iubitor de bârfă
care stă în noapte cu stelele
în geam și șprițul pe măsuță
aciuat într-un cuib care va dispărea
în curând o să-i crească îndoiala
și aerul rece cu dinți de pește
fierăstrău taie armonia interioară
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absurditate
Tinere, natura nu-i înfricoșătoare, oamenii sunt înfricoșători!
Tu trebuie doar să înțelegi natura și ea va deveni prietenoasă.
Creatura cunoscută cu numele de om este, desigur, foarte inteligentă,
capabilă de a construi orice, de la bârfe la teste pentru sarcină,
și totuși distruge două sau trei specii în fiecare zi.
În asta constă absurditatea omului.
poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte târfe
Mă întorc și reîntorc
Pânze de păianjăn torc,
Împletindu-mi hamac
Tristeți să vin de hac.
Dar el se răsucește
În cocon înlănțuiește..
Și condeiul spintecă
În bisturiu crud lunecă.
Căci ea sfânta poezie
E singura perfuzie..
Ce-mi închide rana
Și călimara cana,
Ce ostoiește setea
Când mă arde pecetea,
De poet printre bârfe
Și cuvintele târfe...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima virgină
S-a rătăcit în ceața nopții, luna,
Nu știu de ce? îi place să pândească,
M-a urmărit, m-a urmărit într-una,
Probabil, vrea să-nvețe, să iubească.
Iubito, nu te teme, las-o-n pace,
Sărută-mă să-i facem în necaz,
Uite-o cum tremură... precis îi place
Când buzele-s pecete pe obraz.
Uite-o cum curge și cum se topește,
Când mâna mea înspre adânc pătrunde,
Stă dup-un nor ascunsă și gândește,
Dar de-nsoțit, mă va-nsoți oriunde.
Te culc acum pe perna cea curată
Și te frământ... iubindu-te-n târziu,
Tu ca păcatul ești de-mbujorată,
În tine sunt... de lună... nu mai știu.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotbal și fotbaliști
Fotbal, fotbal, ce frumos,
E un sport vijelios,
Te aleargă, te muncește,
Dar cum te mai răsplătește!
Fotbaliști-s niște zei
Plini de bani și de idei,
Țara toată îi iubește,
Dar vezi... îi mai și bârfește!
Că Ilie e bogat
Și de sport s-a săturat,
Că Balaci e cam nebun,
Vrei, nu vrei, te bate tun.
Mai știu eu ce fotbalist
A ajuns un finanțist
Ce cu bani ușor aruncă
Într-o noapte la speluncă.
[...] Citește tot
poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecea condorul
Mini-fabulă
Se stinge chiar condorul de foame, câteodată,
Vegheat pe culmi semețe de-a soarelui lumină,
Dar nu s-a pomenit în lume, niciodată,
Ca el să își dispute porumbul... cu-o găină!
Morala
Asemeni, printre oameni sunt genii, aripați,
În turnul lor de fildeș, oblăduiți de zei,
Ce-mping prin veacuri lumea titanii nepătați
De bârfe, de sudalme sau vrajbe de pigmei!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre bârfă? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bârfă, adresa este: