Poezii despre bărci, pagina 5
* * *
Ploua și-afară și în casă... și-n ploaie parcă tot ploua
visam doar bărci plutind pe ape
doar chipul tău... într-un sărut plutea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cu ce am putea compara
viața noastră, aici, pe pământ?
Nu este oare asemeni unei bărci cu vele
care se-îndepărtează-n zori de zi
fără-a lăsa-n siajul ei nici o urmă de om?
poezie de Takaha Shugyo
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bismarqueuri de falsă marcă
Bismarqueuri de falsă marcă,
Mie-mi pare cumcă, parcă
De iubirea nemțărimei
Nici un rău nu vă înțarcă.
În zădar Alsasul, Posen
Cu-a lor stare vă încarcă
Ochii voștri; să pricepeți
Unde duce-a țării barcă
Și ce rău ne prorocește
A cobirii neagră țarcă.
Voi ne duceți spre pieire,
Bismarqueuri de falsă marcă.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație
Te-am invitat într-o călătorie
Pe-o barcă, printre stele.
Te-am chemat cu mine
Să locuim pe-un nor
Să nu cunoaștem naștere,
dorință, clipă, moarte.
Te-am chemat în zări
Să ne ascundem de noapte,
Să ne hrănim cu șoapte
Departe de naștere,
dorință, clipă, moarte.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pas pierdut (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigând pe Yangzi spre secretarul Yuan
Melancolic, departe de prieteni și de rude,
Plutesc, plutesc prin pâcle și cețuri
În barca mea cu pânze care mă duce spre Loyang.
În Yangzhou copacii susură-n amurg ca niște clopoței,
Marcând ziua și locul despărțirii noastre...
Când și unde ne vom întâlni iarăși?
... Soarta este o barcă pe valuri,
Purtându-ne, fără să ne ceară părerea, încoace și încolo.
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu în lumea mea
ești minunată
de parcă
o zână din altă lume
a coborât din cer
c-o barcă
în lumea mea
(cam leoarcă)
în care împrejurul
cu tine
să rimeze-ncearcă
iar eu
împovărat să caut
par că
stau rezemat
în biata-mi arcă
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj marin
Marea lovește faleza mereu,
rocă dură, plină de alge.
Fâșia de plajă în zare,
nisip ars de soare.
O barcă veche și ruptă,
pare un imens ochi de rechin.
Vuietul mării,
strigătul pescărușului în zbor,
mirosul puternic de sare și mâl,
nimic nu-i schimbat de milenii,
totul e mit și divin,
doar barca ca un imens ochi de rechin,
așteaptă să treacă alte milenii.
poezie de Doina Elisabeta Margineanu
Adăugat de Serbana Isariovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cearșafurile pe care ea le usca
în fiecare zi mai caldă
pentru ca patul să miroase a grădină
pentru ca vântul să alunge din el visele urâte
cearșafurile flutură purtând-o
pe malul celălalt într-o barcă îngustă de stejar
tocmai a venit primăvara
frânghiile de uscat rufe întinse pe catarg
numai că lipsesc pânzele albe
presate în cub de gheață
în frigiderele dulapurilor
poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de suflet
Zilele albe, iată, au început să plece,
Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.
În țărm se face seară, și steaua-n cerul rece
Păzește cripta nopții cu candeli și peceți.
În șirul vieții noastre întreg, se face seară,
O seară fără sunet, nici vînt, nici amintiri.
Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară,
Convoi de goluri strîmpte pe undele subțiri.
De-ar răsuna în lume măcar un glas de goarnă!
De s-ar clăti pe lume un singur larg talaz!
Nu. Nemișcată-n margini, lumina se răstoarnă
Și, ca să cînte, streaja de sus și-a luat răgaz.
De-aș fi un ștei de peșteri, cioplit cu dalta-n lung,
Aș sta s-aștept cu tihnă, culcat pe-o muche dreaptă,
Cele din urmă mute vecii să le ajung,
Cu templul în spinare, cărui slujesc de treaptă.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Inundă spațiul bărcile din cer,
Privirile-mi tăcerii sunt ecou,
Prin altă limbă veche îmi port pașii,
Mai caligrafiind un cântec nou.
Timp nu a mai rămas decât în cerbi,
Clipele lor răstoarnă-n curți piane
Și ochii mei Manoli, Manoli străvechi
Rămân în căutări de Ane, Ane...
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre bărci? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bărci, adresa este: