Poezii despre istorie, pagina 5
* * *
soldat al timpului
între război și pace
între lumină și întuneric
călare
sau așezat pe o piatră funerară
doar cu numele
nu e timp pentru istorie
cum nu e anotimp pentru primăvară
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie pe calculator
La coșul de gunoi al nopții
au fost aruncate toate
resturile menajere
ale ultimei explozii sentimentale
Cerșetori indirecți
poeții
mai lustruiesc
tinichelele
de tablă
ale
unei
supernove
intime
din
mileniul
precedent
Ehei
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acrostih (acrostih)
Acolo unde pământul
Crește cu fiecare
Rădăcină firul vorbei
Osemintele toamnei
Stau închise-n bolovani
Țărână cu miez de istorie
Întinată doar de uitare
Humă eram de fapt și noi, oamenii.
acrostih de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inconfort Marx
Ajunsu-mi-a istoria în gât
și nu-i mâncarea preferată
și ca un porc o duc pe rât
- mizerie de altădată -
Și nu-i mâncarea preferată
carnea de albatros e inutilă
doar sânii cei zglobii de fată
iar mă fac să plâng de milă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (31 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie curentă
Povestea narațiunilor de ieri
Istoria se ia și se dă cu năvală
Aici pe o planetă rebelă
De azi și pentru totdeauna
De ieri și pentru mâine
La o mulțime de capete
Și în sumedenie de variante
Scrisă pe file de vremuri
Sau încrustată în piatră
Trăită aievea atunci și acolo
Transmisă prin viu grai
Ca de la om la oameni
Ca de la suflet la suflete
Printre cronici sau hrisoave
Interpretată sau denaturată
Pacifistă sau războinică
Ne dă permanent târcoale
Condiție trecută și curentă
Patetică și plină de emfază
Proverbială și înțeleaptă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (21 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când n-or fi cifre și figuri...
Când n-or fi cifre și figuri
cheile-oricăror creaturi,
când cei ce cântă și-ar iubi
mai mult ca înțelepții-or ști,
când lumea se va-ntoarce-n lume
și-n viața liberă anume,
când prin lumini și umbre toate
se vor reface-n claritate
și când legende și poeme
istoria lumii-or să se cheme,
atunci la tainica strigare
ființa-ntoarsă o să zboare.
poezie celebră de Novalis, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Silvia Velea
Geografia fără cuvinte
Doar zăpezile veșnice care
sunt mai vechi decât istoria
nu pot fi încadrate în aceasta
deoarece
despre zăpezile veșnice
nu s-a putut spune niciodată nimic în plus
de ceea ce sunt astăzi...
Geografia prin ce nu poate fi schimbătoare
sau înșelătoare?
De la o zi la alta,
Pământul poate fi umed sau uscat;
apele pot ieși din matcă sau seca;
plantele pot fi verzi sau uscate,
însă zăpezile veșnice au fost întotdeauna
și sunt de asemenea reci
și unicele prin alcătuirea care
n-a înșelat așteptările...
Geografia fără zăpezile veșnice
se poate menține viabilă doar
[...] Citește tot
poezie de Vasile Dan Marchiș
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă de seară
Am presărat soarele
pe rana-ți deschisă, tată,
într-o rugă de seară
și-n limpezimea ochiului tău
mi-am oglindit fața
pentru a defini istoria
dinspre suflet
mirosul din țeava de pușcă
urca într-un fel de rostire
blestemată
și strig, strig
alungându-mi teama
... se face liniște
și sub semnul înțelepciunii
șoptesc: iubire, pace, soare.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ei și!
Desface ochi cât banița
Gazeta... Parcă mușcă.
Ne mai împroașcă granița
miros de praf de pușcă.
Aceste știri, cu miile,
ne-nvață în furtună.
Ni-s bune bucuriile,
tristețea nu e bună.
Furtunile istoriei,
oceanul cât l-or bate,
cu vasele victoriei
le-om spinteca pe toate.
poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1927), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie
Am văzut că ea îi iubește pe toți,
Îi latră pe fiecare
Și-i poartă-n piept pe cei cu inimă,
Așa încât le roșesc obrajii
Ori li se alungesc urechile.
Mulți au mai fost împotriva ei...!
Îi ziceau să tacă fiindcă nu tăcea,
Îi ziceau să mintă că ea nu mințea,
Iar când n-au mai putut face nimic
I-au zis: "îți suntem conlucrători"...
Și au numit-o Istorie.
poezie de Mihai Ghidora (22 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre istorie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre istorie, adresa este: