Poezii despre vorbire, pagina 5
Pământul (după un aforism al Elenei Stan)
Dacă ar putea vorbi,
Multe ar mai povesti,
Despre-a omului micime
Și de-a omului cruzime.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (14 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Vorbesc cu mine
mă vorbește Dumnezeu de bine
și-atunci începeau să mă roiască albine
cu niagare de fluturi și faguri de iubire
cu înnobilări de albastru, înalt irumpt adânc din tine
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Toți se luptă să-și împartă
Al vorbirii dar, dar iată
Că ies certuri câteodată,
Atunci tăcerea-i o artă
Ce pune capăt la ceartă,
Totuși, nu prea e uzată...
Căci "vorbirea"-i obstinată!
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Madalina Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întrerupe
De câte ori vreau să dorm,
Mă întrerupe un căscat.
De câte ori vreau să mă trezesc,
Mă întrerupe un vis.
De câte ori vreau să vorbim,
Mă întrerupe tăcerea ta.
De câte ori vreau să vorbesc cu Dumnezeu
Mă întrerupe viața.
poezie de David Daniel Adam (18 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăcerea lecturii
gura ta îmi vorbește
pe piele
într-o limbă necunoscută
iar degetele tale
mă citesc în braille
poezie de Florina Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai de bine
îmi vorbesc frumos
să mă aud de bine
cu urechile făcute
pâlnie să mă aud
mă vorbesc de bine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa ar trebui să fie
Întins în pat cu ochii în tavan,
Încerc să sa dau un sens acestei nebunii,
Pretind că-s fericit, dar sunt de porțelan,
De lacrimi mă simt beat, iar tu nu vezi, nu știi.
Mă ia gândul de tine, mă ia dorul de noi,
Și mă gândesc că poate am procedat greșit,
Puteam să vin acolo, măcar luptam în doi,
Aici mă lupt, dar singur, și-ți jur c-am obosit...
Urăsc că nu te am, sunt un copil naiv,
Așa de cald mi-era, acum simt că îngheț,
Eram odată doi, pluteam pe portativ,
Aș vrea să mai vorbim...
Doar știi că-s vorbăreț.
Cred încă-n noi și simt că nu s-a încheiat,
De -ai căuta ai ști ce mult te te prețuiesc,
Acum când visul nostru se-așteaptă vindecat,
E timpul să -mi vorbești, e timpul să-ți vorbesc...
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oa...
un glas de prunc
răsună printre blocuri
în liniștea vie a nopții
pare că
îmi vorbește
Dumnezeu
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui orator
Ca să fii un om cu minte
trebuie să și citești.
În zadar arunci cuvinte
dacă nu știi ce vorbești.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greșeala
De când lumea, se vorbește
Că-a greși e omenește;
Nu e om să viețuiască
Niciodat' să nu greșească.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (17 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre vorbire? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vorbire, adresa este: