Poezii despre însănătoșire
55 de poezii despre însănătoșire.
La spital
La spital, dacă nu dai, stai.
Dacă vrei să te faci bine, dai.
Dacă dai, tot mai stai,
Că doctorul te ține,
Să mai dai.
poezie satirică de Dumitru Delcă (6 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convalescența unei frunze
Și mai bolnav am părăsit spitalul
Și mă ating cu fața de pământ,
Nici nu mai știu probabil ce mai simt,
Așa convalescent mi-e idealul.
Și boala e înfiptă în esență,
De-acolo n-o pot scoate cu nimic,
Mi-a mai rămas atât, un spațiu mic,
Cu un bolnav acces la existență.
Și totul o-ntrebare și-un răspuns e,
Copac, cu flori murind în rădăcini,
Și ochii nălucesc, de lacrimi plini,
De-atâtea înțelesuri nepătrunse.
Poți, trunchi narcotizat, să te închini,
Către convalescența unei frunze.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e ca o măsea
Viața e ca o măsea
La-nceput nu iei aminte
Și tot mesteci înainte
Da' se strică dintr-odată
Și ți-e rău și ții la ea
S-o-ngrijești ca niciodată
Iar de vrei să te faci bine
Tre' să-ți smulgi viața din tine
poezie clasică de Boris Vian din N-aș prea vrea ca s-o mierlesc, traducere de Linda Maria Baros
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu-mi place ora asta
fără tine
oglinda
fuga dintr-un gând
prea multe sticle goale
prea multe vene
sparte
iubirea
convalescență imposibilă
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofie irlandeză
Sunt doar două lucruri care te pot îngrijora:
ori ești sănătos, ori ești bolnav.
Dacă ești sănătos,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă ești bolnav,
sunt două lucruri care te pot îngrijora:
ori te faci bine, ori mori.
Dacă te faci bine,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă mori,
sunt două lucruri care te pot îngrijora:
ori vei merge în Rai, ori vei merge în Iad.
Dacă vei merge în Rai,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă vei merge în Iad,
vei fi atât de ocupat dând mâna
cu prietenii tăi
încât nu vei avea timp să fii îngrijorat!!
AȘA CĂ N-AI DE CE FI ÎNGRIJORAT.
poezie de autor necunoscut/anonim (Irlanda), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurt metraj ideatic
în interiorul serii sunt trandafiri purpurii de speranță
orice amurg e o aducere aminte a dimineții,
uneori a o dimineață eternă,
de asta nu te sărut niciodată înainte de lumină,
nunta de întuneric a nopții
e pentru sângele văduv de piatră
fără putință-n tăcere a cântări-n cumpănă de ființă
nici cât o convalescență a ploii
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convalescent de România
Lacrimă gata să zboare
din ochiul lui Dumnezeu
România-i taina care
vindecă poporul meu
Din ochiul lui Dumnezeu
coboară iată cuvântul
și de-aceea poate eu
întrerup ziua cu gândul
Coboară iată cuvântul
România-i taina care
nu tace vecii de-a rândul
lacrimă gata să zboare
Din ochiul lui Dumnezeu
taman în cuvântul meu
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 februarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi convalescenți
eram atunci doi convalescenți
ne reveneam după lunga boală a dragostei,
norii treceu pe lângă noi
ca niște draperii fantastice,
falduri de plumb
care cădeau
ca o cortină
peste despărțirea noastră.
vântul ne aducea miros de stropi irizați
și ne amintea de miresmele depărtării
iar eu îți priveam ochii,
acei ochi luminați de o aură
plină de tristețe.
... și ziua aceea de toamnă
când eu aveam în mână doi trandafiri
și ne plimbam tăcuți pe străzile orașului
n-are să mai fie niciodată.
orașul acela părea o corabie
care se pregătea să plece departe
și tu mergeai alături de mine
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 august 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp dual
Pe mine mă cunoaște femeia
care poate să cânte la două inimi,
ca la un instrument muzical
deși, ocarina era demult inventată...
deși, nu mai știu nimic despre acest anotimp dual
parcă ne-am cunoaște din alt timp
așa am ajuns să ne rostuim viețile în altă viață
întrându-ne unei alteia, adânc sub piele
scriindu-ne pe rând, câte un monolog
mă bucur ca un copil care vede prima oară zăpada!
cred că acesta e ceasul însănătoșirii mele...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (14 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină în convalescență
Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală și vânt
și pe-afară și-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări și țări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar își schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze crește-un zid
Doamne și cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Și genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la ran[ (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre însănătoșire, adresa este: