Nirvana

Nirvana

Clipă de plumb
Ce curgi în clepsidra
Materiei seci
În zbor de golumb,
Doar spiritul lest
Îţi ţine la cheu,
Raţiunea ancorată
profund.

poezie de Corneliu Subotnicu (august 2016)
Adăugat de Alexandru Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nirvana 1/1

Pierdutu-m-am
cu totul
în
dragoste

Ca săgeata
în
ţintă

Orizont
dezamorsat

Utopie în flăcări

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura utopie

efemerul efemerurilor
infinit de mirare
în zbor de fluture
nirvana sensului de splendoare
o utopie ce prinde viaţă în iubire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Nirvana!

Apocaliptică, în stil de axion
O, bucură-te, nefiinţă,
Că slava-mpărăţiei tale,
Din biruinţă-n biruinţă,
Vestit-a vecinica ta cale,
Şi pururea ai zămislit
Un dor de ducă nesfârşit!

Din firea lucrurilor toate
Ai izvorât în ochii minţii
Şi-ai dat noroadelor cercate
Atotputerea năzuinţii,
De-ţi cântă azi ca nimănuia:
"Mântuitoare! Aliluia!"

Purcede slava de la tine,
Izbăvitoareo nenţeleasă
Din lumile aşa senine,
Tu vecinica Morţii crăiasă!
Şi ţie uneia, smerit

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu celălalt

Duc pistolul la tâmplă
şi simt vai că tâmpla nu-i
Doamne oare cum se-ntâmplă
foc în miezul gândului

Când eu simt că tâmpla nu-i
o fereastră spre Nirvana
lira-ndurerată-n cui
cu tăceri să-mi umfle rana

O ferastră spre Nirvana
Doamne oare (a)cum se-ntâmplă
tăcerea să-mi fie pana
însăşi lira-a mea tâmplă

Când eu simt că viaţa nu-i
nici cât umbra spinului

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 octombrie 1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm din păgâna humă

Cu tine-n braţe, dacă-aş gândi la nemurire,
Chiar gândul veşniciei, n-ar întina mişel?
Că nu săruţi cristalul, iubirea sorbi din el,
Cu gust ca din eternul la prima lui rodire.

Când îţi răsuflă sânii sub greul ispitirii,
N-aş fi nărod, Nirvana să-ţi spun c-o am în gând?
Nu Stingerea, frumosul stă inimii la rând,
Cu roşu-n semnătură pe-osândele iubirii.

Cum te iubesc, vrăjmaşo, cu sfânta-mi nebunie!
Cu-atât mai mult mi-eşti dragă că-n sâmbur de tristeţi
Slobozi din cer prin suflet azur de Voroneţ,
Dar faci din ochi lui Dante, Infernul să ţi-l scrie.

La Tine vin, Iubireo, cu flacăra păgână:
Cred că din toate, iadul Ţi-a cam scăpat din mână!

sonet de Dumitru Ichim (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio la prieteni

Fac reverenţa cuvenită
Şi mă retrag din adunare.
O altă umbră mă invită.
Stimate umbre, salutare!

Nu încercaţi la despărţire
Să-ncrucişaţi cu mine spada.
De-acum las totu-n părăsire,
De-acum am rupt-o cu balada.

Rămâneţi, cum sunteţi, la mese
Şi nu vă pierdeţi dispoziţia.
Nici unuia că plec nu-i pese
Nu-mi luaţi în seamă dispariţia.

Eu merg acum în altă parte,
La alt banchet, unde-i mai bine,
Mă duc la chef cu doamna moarte.
Acolo se petrece bine.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un viscol

acasă din cocaină atât
de emoţionant încât
simţeam lacrimile că îngheaţă
drogul ne dă puteri
şi aveam impresia unui contact
cu divinul. da
asta era
puteam să ajungem la nirvana
fac un graffiti pe peretele
biroului şefului şi nu înţeleg
de ce nimeni nu-l apreciază
viscolul bate în nas
iluzia puterii ne trimite
la bar pentru bere amstel
un coleg a ajuns un icar
prăbuşit pe stradă dau vina
pe viscolul din cocaină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nirvana de petale

Hai iubito, iubito
Să fugim in lume... incognito
Marea muntele pădurea să ne fie casă
Doar de tine imi pasă..

Să ne rostogolim ca două sfere
In aceste decoruri efemere
Şi inlănţuiti doar de o sărutare
Să ne trăim a noastră iubire

Tu lacrimă albă... eu strop negru
Ca un inger şi demon mereu
Să ne contopim tandru
Intr-o Nirvană... să facem in ciudă la orice zeu...

Să plângă peste noi cu petale
Când vor vedea cum te iubesc eu...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa târzie

Clipa târzie, răsturnată orizontal
devine o halucinaţie,
în spaţiul tot mai strâmt.

Nimic nu-i lipseşte cu farmecul ei de Venus,
năvalnică, pătimaşă, provocatoare,
coborând direct din Nirvana.

Aproape diabolic domină lumina,
călcând peste toată ordinea actuală.

Inspiraţia oarbă o acceptă fără raţiune
creând poeme spânzurate-n aer,
tulburând albastru.
Cei simplu ar deveni totul
dacă amurgul lunecos pe marginea unei stele,
n-ar fi evadat în pădurea cerului.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!