Superman

Superman

Poate n-alerg ca glonţul de tare
Poate nu-mi trag puterea din soare
Poate n-am forţă ca trenu-n mişcare
Când sunt lovit, poate că mă doare.
Poate nu pot să urc pe-o clădire
Poate c-aş vrea să dorm în neştire
Însă când tu ai nevoie de mine
Alerg ca săgeata ca să-ţi fie bine.
Cu tine-aş sta noaptea, cerul să-l privesc
De toată tristeţea să te izbăvesc
Şi grijile tale să le-ndur cu tine
Şi toată tristeţea să o iau cu mine.
Nu sunt deştept, nici nu sunt faimos
Dar când îţi văd zâmbetul frumos
E ca şi cum marea-aş admira
Şi Superman rămâne-n urma mea.

poezie de Ben Estrada, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormeau

pe o frunză două stele
încă două stele
cărţile de poezie stăteau
pe o etajeră lângă soldatul
de
plumb al copilăriei noastre
ochelarii îl priveau pe superman
pe atunci nu era erou
ambalai maşina chinezească
toată ziua până la bacalaureat

dormeau două pisici
de
pluş adevărate
care nu mâncau peşte
sau lapte din vasele jucărie
autorizate
de
autorităţile comuniste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reset

Pornind de la "vorba poetului",
aia cu "trecătoarele iubiri",
Păi unele numai trecătoare nu sunt;
te închistează concentric,
una după alta,
ca fosilele prinse în ambră:
insecta din interiorul şopârlei
şi şopârla din burta şarpelui.

Om fi avut noi pterodactili
cât cuprinde în Ţara Haţegului,
Dar un Superman, sau măcar un Tony Stark
(k Miron Cozma nu se pune),
care să dea timpul înapoi,
ca retribuţie pt silniciile îndurate nu avem.

Poate în viitor,
Când civilizaţiile extraterestre vor stăpâni,
în mod oficial,
sistemul nostru solar,

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Rotărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las cu limbă de viaţă să petreceţi la arderea trupului meu otrăvit

nu-mi doresc loc de veci pe un tărâm limitat
nu vreau cruce nici piatră funerară
la ce bun să însemn locul în care putrezesc cu un monument
oricât de vesel ar suna vreau să dau ţeapă viermilor
şi celor de la fisc desigur
nu-mi place să plătesc taxe direct proprţionale cu infinitul
chiar dacă nimeni nu ştie cum să colecteze asemenea dări
se va găsi cineva să limiteze prin lege şi nesfârşitul
cum altfel ar învia alba ca zăpada când apare prinţul
în ciuda tuturor maşterelor şi în nefericirea piticilor
se vor sparge toate oglinzile care ar putea să devină fermecate
chiar şi mioarele năzdrăvane ar învăţa să tacă
a iarbă verde prin pustiu
...........................................
toţi copiii ar fi trecuţi prin sabie
doar să nu se-mplinească
împlinitul
cu scuza datoriei soldaţii-şi omoară şi taţii
la schimb cu o paradă şi o medalie strălucitoare
.........................................

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!