constelaţii

Frig

Stele, constelaţii, universuri, -
cămăşi ale singurătăţii unui Zeu;
munte, deal, câmpie, mare,
sărăcăcioase cămăşi ale cuvântului,
şi tu cuvântule, blestematule,
cămaşă a frigului.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere impersonale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stingherită stă o stea
De mărimi astrale,
Stingherită, singurea
Lângă constelaţii ancestrale.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea o duceam departe...
Se întorcea să-mi fure câte o stea
Din constelaţie, din parte...
Durere creştea din ce rămânea.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(fără titlu)

Am luat acele săruturi în mâna mea
întinsă,
le-am aruncat în aer
pentru a le savura acolo unde se vor aşeza
o constelaţie prin corpul meu

poezie de Miriam Calleja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ar plăcea

Îmi plăcea nespus să te privesc
Statuie înfiptă pe al inimii piedestal
Să te ador? Eu însă aş vrea să te iubesc
Îmi eşti aproape dar, rămâi ideal.

Îmi place părul să-ţi răvăşesc
Şi să-l transform în constelaţii
Aş vrea inimile să le unesc
Şi apoi să ne avântăm în spaţii.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am desprins

M-am desprins din Cer
Precum o stea
M-am transformat în curcubeu
Şi am crezut în oameni...
Dacă n-aş fi fost
Aş fi rămas o stea
Într-o constelaţie necunoscută.

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti o stea

Te ştiu o fată frumoasă
cu suflet curat şi bun,
Cu tot zâmbetul acasă.
Nu îl risipeşti pe drum.

Eşti zeiţă Afrodită
creată de Dumnezeu,
Cu iubire-împodobită,
să alini sufletul meu.

Eşti o stea în constelaţii
care luminează cerul.
Se vor stinge generaţii
până-ţi vor afla misterul.

poezie de Dumitru Delcă (3 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pont du Carousel

Omul cel orb ce stă pe-o punte,
sur ca o piatră de hotar fără de nume,
el poate este doar un fapt, anume
din depărtări spre stele să le-nfrunte
adâncul lin, tăcut centru de constelaţii
căci totu-n juru-i prins de oscilaţii.

Neprihănitul este el care stă drept
la încâlcite drumuri pus să steie;
intrarea-ntunecată să încheie
neserioasei lumi, Preaînţelept.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1902, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna ţării mele

Noi cu dânsa ne-am născut,
Ca un popor destoinic
Şi cu dânsa am crescut
Ca un reper statornic,
Noi cu dânsa am trăit
Şi azi durăm prezentul
Tot cu dânsa am grăit
Şi ne-am probat talentul
Am crescut cu ea gândind
Purtaţi prin abnegaţii,
Am admirat cu ea privind
Acele mii de constelaţii
Cine-i Doamna ţării mele?
Pe care veşnic o cinstim,
În clipe bune, vremuri grele
Ea-i limbă sacră ce-o vorbim.

poezie de David Boia (17 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

El e cerul şi pământul,
Mândru fiu al ţării mele,-
Iscusit sădind cuvântul,
Neclintit de vremuri grele.
E luceafărul speranţei,
Sufletul acestei naţii,
Cuget, talgerul balanţei,
Urcat între constelaţii.

acrostih de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!