Poezii despre moschee
24 de poezii despre moschee.
Singura cupolă a bisericilor
a moscheilor
culoarea în zidul plângerii!
E albastrul
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am intrat într-o moschee
cu evlavie, cucernic,
însă nu să-nchin o rugă
către cel Atotputernic.
am luat de-aici odată
un covor de rugăciune,
acum s-a ros și, după altul,
m-am întors, cu plecăciune.
poezie celebră de Omar Khayyam
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
17
Să te gândești la suflet și să bei,
Ori, fără-a cugeta, să bați moschei?
E vreun stăpân? Atunci, el știe totul!
De ce să mă frământ fără temei?
poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbete ucise...
Demoni pentru lume s-au incăierat
Pe Dumnezeu l-au împărțit,. tăiat
Sub cerul trist și însângerat
Dezbinând cu zarurile de plumb
În religii ce aruncă cu colb
Robindu-ne ochiul zălog și orb
La zâmbetele ucise de foame
Iertate prin moschei și catedrale
Cu măștile luxoase de icoane
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Thalasa
Arama rânjitoare a lunii sparge norii,
O voce străvezie răsună-n minaret,
În umbra pimentată palpită sicomorii,
Cu brațul peste mare adoarme un poet.
Potasice principii lovind topuzu-i gol,
Cu tensiuni rezolvă contactul noțiunii,
Cuprins de-o împietrire de antic discibol
Ridică fruntea-i cheală spre clarul disc al lunii.
E Thalasa, efebul de-origine-anonimă,
E Thalasa, aedul, adolescent prepus,
Îl stăpânește Eros cu vraja lui sublimă,
Și mințile-i abstrage cum stă cu fața-n sus.
Și-acum, când de lumină un sentiment confuz
Se culcă peste lume ș-o-mbracă-n poezie,
Aedu-și ia în mână spasmodicul topuz
Și-azvârlă către stele stropiri de ambrozie.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Din asfintit, de peste munte,
Rasfringeri rosii de amurg
Se sfarma-n licariri marunte
Si-n Dunarea umbrita curg.
Dar unda tulbure le-ngroapa
Când, subt rachitele din vale,
De-abia mai tremura pe apa
Ca niste coji de portocale.
Acolo jos, peste cununa
Intunecatului boschet,
Sclipeste-n aer semiluna
Din virful unui minaret.
Si parca zugravit anume,
Isi culca umbra până-n mal
Ostrovul izolat de lume
Ca un castel medieval.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stând de pază
Când mi-am făcut calcul cât sunt,
am găsit spațiu mult, din tine ocupat
pe un piedestal,
un minaret în care locuiești, loc sfânt
și cui mă închin neîncetat,
eu, un bonzai oriental,
ce te apăr, stând de pază,
să-ți rămân, în deșertul rătăcind, o oază...
mai plec și sol de gând,
din când în când,
în beduin,
să văd, să simt până și-un gând hain,
de s-ar putea reprezenta, în al tău destin...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"A uita"
Mă simt ca un templu
Și nu poți ajunge curând
La inima mea...
Sunt trepte de nouri...
În pâclă de vise,
Amară și rece, cu inima grea,
Pândesc fericirea, lumina și pacea
Promise cândva.
Toate consoarte eternului ieri...
Îmi ceri libertatea
Să-mi scuturi rugina
Uitatelor seri...
Tu-mi ceri, cu aripa muiată în miere,
Pe lacrima-nor,
Să-mi scrii, înger nobil,
Să-mi scrii mici poeme
Cu patimi și dor.
Se-nalță-n tăceri minarete...
Și pace sculptată,
În falduri alunecă lin.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă în doi
Ce viscol e afară - iar noi doi,
Întroieniți de ani și de rutină
Pașim înspre apusuri triști și goi
Acoperiți de-a timpului patină.
Ni se așază iarna grea în suflet
Cărările spre inimi nu găsim
Aprinde-o torță fă al nostru umblet
Să fie luminat de rătăcim!
Și viscolește-mi temerile toate,
Pune-mi pe umeri munții tăi de dor
Și stele de argint pe ale mele pleoape,
Hlamidă de speranță și fior.
Troiene fă, din sărutări de noapte
Și învelește-mi somnul când afară,
Zăpezile ne îngroapă disperate-
Noi să dormim până la primavară!
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Picoteala conacului
a fost tulburată de boierii tineri.
erau trei mânji fandosiți cu musteața
în furculiță, îmbrăcați după moda
de la paris sau milano și-o muiere
subțiratică, numai horbotă, care stătea
sub o umbrelă albă ca spuma laptelui.
din plictiseală, au pogorât tăpșanul
prăvălit spre liziera pădurii, culeg
maci și albăstrițe. domnița, urcă
în droșcă, cu buchețelul în mână
și-și face vânt cu evantaiul de santal.
trag o ochiadă peste hârtie. era povestea
unei isprăvi de pomină bună de scris
în letopisețe. tinerii, de la hurducăială,
și-au pus în minte să se pună pe capul
acelor balerci cu gând luminat să mute
vinul în burdihane. în casele tocmite
spre hodină era dănțuire. alături, un minaret
și din vârf un muezin răcnea de mama focului.
chemarea muezinului a fost luată la bășcălie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moschee, adresa este: