orgoliu

Diogene şi Platon

Eu, câinele - ţi-am adus ţie Platon un cocoş viu
jumulit de pene - ca să vezi cum arăţi
despuiat de orgoliu: biped, viu, fără penaj.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pact de iubire

Îmi las trecutu-n depărtare
Şi-mi arunc orgoliul,
Să pot iubi fără-ncetare,
Să-mi alint şi dorul.
Să pot începe să privesc,
Anulând rutina.
Să pot să te iubesc,
Acoperându-mi vina.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (7 decembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt

Nu sunt, nici n-am vrut sa fiu.
Nici copil, nici tanar, nici batran
de ce?
Nu vreau, nici n-am vrut.
Ura, orgoliul, minciuna, teama... ce mi-ai daruit-o.
Atat am vrut!
Simteam atunci dorinta de-a fi.

poezie de Cătălin Antonov (17 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fii cel ce renunţă
cu demnitate
Fără tristeţea renunţării
Fără orgoliul renunţării.

Deschide-ţi sufletul în mâini
Şi deschide-ţi mâinile către Infinit
Şi permite să nu rămână din tine
Nici măcar acest ultim gest.

poezie celebră de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliu

Dă-mi mâna

Fă-mi loc
să te îndrum şi
să te însoţesc
dincolo de patima poeziei.

Lasă-i pe ceilalţi să se bucure
în intimitate
de cuvinte emoţionante
şi de plăcerea irosirii dragostei.

Pentru mine
E suficient să-mi dai mâna ta.

poezie celebră de Maya Angelou, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciri

Suntem ca nişte mine rătăcitoare în oglinda apelor,
pregătiţi să lovim fără milă pe acela care ne deschide uşa.
Ucidem dragostea, salvându-ne orgoliul,
îngropăm adevărul şi cultivăm minciuna.
Întorşi din rătăciri, ne înclinăm cu ochii plânşi în aparenţă,
săpând cu foamea noastră după adevăr.

poezie de Camelia Opriţa din Editura Sfântul Ierarh Nicolae
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O, tu, deşarta stăpânirii slavă!
Deşert orgoliu, poreclit renume!
Stârneşte-amăgitoarea ta otravă
Un vânt smintit-onoarea-zis pe nume.
O, cum reverşi pedeapsa ta grozavă
Pe cei ce te iubesc mai mult pe lume!
Ce crime, ce cruzimi, ce crunte cazne,
Încerci pe pielea lor - şi ce năprazne!

poezie clasică de Luis de Camoes din Lusiada
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pledoarie pentru vechii prieteni

Deşi eşti în deplina vară-a vieţii,
Iar vocile din mijlocul unui public numeros
Şi noii prieteni sunt meritelor tale cântăreţii,
Nu fi neînţelegător şi nici orgolios,

Gândeşte-te la prietenii tăi de-odinioară:
Talazul timpului va mâli floarea de crin,
Frumuseţea ta va trece, cum trece-această vară,
Dar pentru ochii vechilor tăi prieteni mai puţin.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliul

mă întreb care parte a creierului
a renunţat într-atât la orgoliu încât
a coborât până la scrierea pe hârtie
cu mută substanţă
a poeziei vieţii (?!) - o muncă
necalificată, totuşi, gândind
cum îţi solicită muşchii-ntr-un deget
sau chiar
în mai multe, împreunate, dacă ajungi
să faci surcele creionul cinic în pumn
şi laşi văicăreala să scrie la liber

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Suntem ca nişte mine rătăcitoare în oglinda apelor,
pregătiţi să lovim fără milă pe acela care ne deschide uşa.
Ucidem dragostea, salvându-ne orgoliul,
îngropăm adevărul şi cultivăm minciuna.
Întorşi din rătăciri, ne înclinăm cu ochii plânşi în aparenţă,
săpând cu foamea noastră după adevăr.

poezie de Camelia Opriţa din Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!