whisky

Whisky-ul

Credeţi-mă, ştiu ce spun:
Un pahar de whisky bun,
Dacă-l bea dintr-o suflare,
Îl doboară din picioare
Nu numai pe un berbant,
Ci chiar şi pe-un elefant.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-ar fi nopţile mult mai scurte
dacă-am reuşi să ne-înecăm inimile-n whiskey,
aşa cum o putem face cu minţile?

poezie de Alexandria Drzewiecki, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul pătrăţos

e plin cu whisky-ul care a curs
pe genunchii tăi ascuţiţi periculos
gata să mă ameţească
cu aroma ta de femeie tânără
nevrotică tratată cu ceaiuri
de slăbit pus la porţia
de coniac englezesc
sorbit cu buzele rujate
beau până mă simt cenuşă
părăsită într-un cuptor
cu microunde pisat
ridic paharul în dreptul ochilor
împăienjeniţi amical
nu-s în stare să mai torn
whisky care miroase a givenchy
de la umerii tăi uscăţivi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutun de mestecat şi whisky

în umbră stă şeriful. mestecă
tutun şi scuipă. atinge
musca. gogoloiul
de tutun
mestecat ucide.

whisky. whisky de cartofi
şi porumb. tras în sticla
de un litru, albă. udă
stema de şerif. sclipitoare e
stema de şerif.
whisky-ul se scurge pe barbă,
pe piept. cămaşa
în carouri e udă.
e whisky
contrafăcut.

o nouă porţie de tutun de
mestecat intră
în gura şerifului. în spate, un

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt omul nepotrivit

la locul potrivit şi nu recunosc
nu mă vait nici când beau
whisky cu gheaţă verde
mă resemnez la un sifon
rece şi nesărutat de buze
de femeie tânără dorită
de omul nepotrivit
dornic să găsească un loc
departe de infinit şi aproape de un ţărm

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues

În zori, "La Butoiul cu Spermă",
Stau singur, beau whisky şi plâng.
În van carabina eternă
Mi-atârnă, de-argint, la oblânc.

Pianul mecanic mai cântă
Un bleno-tango. Eu scuip rar
În propriu-mi pahar. Tu eşti sfântă
În pozele din buzunar.

Din spleen, cu o quintă royală,
I-am ras pe amigos de bani
Şi-apoi i-am ucis. Tu eşti goală
În pat de o sută de ani

Sub pături şi-n braţe c-o pernă
Respiri tot mai clar, mai adânc.
În zori, "La Butoiul cu Spermă",
Stau singur, beau whisky şi plâng...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau apa tare

cu patima unui beţiv
care iubeşte o femeie
plină de piatră calcaroasă

stau lângă paharul pătrăţos
de whisky şi buzele noastre
se lipesc cu adeziv
pentru ceramica ciobită

gust apa rece în gând
şi mă trece un fior de dor
pentru făptura ei de floare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai plecat...

Când ai plecat de lângă mine
Am pus ca prostul de-un festin:
Whisky, caviar, măsline,
Fripturi şi cât cuprinde vin.

Am şi crezut că-mi va fi bine,
Că am să schimb al meu destin,
Când ai plecat de lângă mine
Şi-am pus ca prostul de-un festin.

S-au strâns prin preajmă derbedei
Şi lăutari cu mandoline
Şi au roit în jur femei,
Dar în final nu mi-a fost bine.

Când ai plecat de lângă mine!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj umed

Plouă strâmb
Şi fals,
Plouă tâmpit-
Plouă cum ploua-ntr-o zi la Londra
Când sorbeam un vermut sec
Cu Anny Ondra
într-un bar pe Piccadilly Street...

Ploua ca şi cum o stropitoare
Ar uda, pripită, verzile peluze
Inventate-anume ca s-amuze
Lorzii beţi de whisky
Şi morţi după soare...

Plouă ca şi cum stropii de ploaie
N-ar fi decât stropi de năduşală
Ce s-ar scurge de pe Anny Ondra goală-
Când se-ncuie cu boxerul în odaie...

Plouă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Cinci groteşti (1943)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele de mare

era o seară obişnuită
luminile se răsturnau în paharul
de whisky

curge ploaia
fără niciun fel de expresie
sub stropii grei părem
stele de mare

clipeşti (?)
nu mă mai privi când suntem
doar incertitudine
şi fundal
adunat
undeva sub Dumnezeu

lasă furtuna să umple iar paharele
nu poate ploua la nesfârşit
nu?

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!