Poezii recent adăugate
Cred asta
Timpul ne ia ce am agonisit c-o mână:
Bucurii, tinerețe, iubiri totul
Și cu cealaltă ne trage-n țărână;
Ajunși la capăt de drum, plătim ortul
Și-n bezna cavoului umed și mohorât
Se-nchide povestea zilelor noastre. Atât.
... Dar, din praf, din lut, unde m-a dus năpasta,
Domnul mă va înălța în Paradis. Cred asta.
*** Versuri scrise în noaptea de dinaintea execuției,
găsite în Biblia lui la închisoarea Gate-house/ Westminster, Londra.
poezie de Walter Raleigh, 1554 - 1618, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monolitul Iubirii
Știu, că dacă nu te-aș iubi, sigur că m-aș ofili!
Știu, că dacă nu m-ai iubi, aproape că aș muri!
De aceea ne-am zidit, intr-un granit de iubire,
Unde am ascuns - forever - a noastră fericire!
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se naște prin moarte
E o noapte timidă de vânt bântuită,
Un înger coboară pe scara lui sfântă,
Un suflet de om creat din lumină
Pășește timid într-o lume de umbre.
Se adapă încet din cana sfințită,
În ochi licăresc cristale din sticlă,
Prin brațele-i lungi se scurge nisipul,
Clepsidra - destin îi numără timpul.
Un țânc de copil își plânge venirea,
O mamă slăbită își strigă durerea,
Un tată voinic își râde uimirea,
O soartă de om primește ursirea.
Se bucură lumea de darul primit,
Se scutură cerul de stele grăbit,
Un sunet de goarnă vestește în noapte,
E timpul în care se naște prin moarte.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
MAREA! Marea! Largul apelor sărate!
Albastru peste albastru, tinerețe, libertate!
Fără-nsemne, fără hotare; ea, contur cu contur,
Îmbrățișează pământul de jur împrejur;
Alintă norii și tachinează cerul, fratele ei geamăn;
Sau doarme ca un copilaș în leagăn.
Pe mare! Pe mare! Marea e regatul meu!
Sunt acolo unde mi-am dorit să fiu mereu;
Albastru jos și-albastru sus,
Și tăcerea, de toate mai presus;
Vine furtuna și trezește-adâncurile mării?
Nu-i nimic, eu voi dormi sub sprânceana zării.
Îmi place, o, cât de mult îmi place să călăresc
Valurile mareei nărăvașe când se răzvrătesc
Înălțându-se spre cer, sperând s-atingă luna
Sau fluieră de nebune, acompaniind furtuna,
Făcând ceea ce se întâmplă sub ape manifest
Împinse de bidivii vânturilor de sud-vest.
[...] Citește tot
poezie de Bryan Waller Procter, pseudonim Barry Cornwall,178, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu. Cel mai recent, Ion de la Munte [din public] a spus:O poezie cu toate ingredientele prozodiei, cu mesaj excelent și un final apoteotic.
Noapte de iarnă
Patul meu e-atât de pustiu încât mă trezesc oră de oră:
Prin frigul tot mai pătrunzător bântuie vânturile unei nopți haine.
Draperiile fac valuri, zgomotele lor sunt asemeni zgomotelor mării:
O, acele valuri sunt valurile care poate mă vor readuce la tine!
poezie de Ch'ien Wēn-ti, împărat, secolul al VI-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drog
Mie
Hașișul dulce al speranței
Îmi pătrunde în vene
Îi simt pașii în sânge
Aleargă jucăuș,
Îmi intunecă mintea!
Invoc ploile calde ale iubirii,
Hașișul dulce al speranței că încă te mai pot iubi
Dar am spus un
Nu hotărât drogurilor!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
puțină ființă, mai mult înger
gândul său luminează odăi obscure
eliberat de propria-i fiară,
suflet doar,
abur îmbrăcat în corpul astral
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narcisism
Când mi se face dor de mine,
Mă aplec și mă admir în unda străvezie
Îmi zăresc sufletul strălucitor, inundat de ape albastre
Gândurile - ce frumoase și înălțătoare sunt!
Când mi se face dor de mine, mă aplec, imi sărut chipul unduind
Și îmi șoptesc vorbe dulci...
Doamne, mă îndrăgostesc!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Claustrare
În sufletul meu,
copilăria zgâlțâie drugii de fier ai porții închise
Inutil!
Am aruncat cheia!
poezie din Gorunescu Carmen Lidia, Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt prea lucidă
Evei
Invoc Iubirea, căprioară încolțită de haitele incertitudinii
Cât de sonor răsună un vid interior,
Ca o iluzie izbita de zidul unei certitudini!
Ploi răzlețe mă spală de spaime atavice,
Sentimente nude aleargă zălude, creând ecou
Drogul speranței mă-nvaluie dulce... Dar,
sunt prea lucidă pentru vise...
Le alung!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!