Top cele mai apreciate poezii, pagina 3
Acest clasament este realizat prin combinarea mai multor factori statistici (doar poeziile cu cel puțin 5 voturi).
Acesta este un clasament de popularitate, nu unul de critică de specialitate.

Contratimp
Femeile frumoase
au încurcat oglinzile
între bucle de păr
și foile de viță
acum caută modele
de emancipare nonstop
printre imagini
încât nu pregetă
să acceseze alte decolteuri
până la stadiu de nuduri
din reviste simandicoase
de unele singure
fără sfatul exegetului.
poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


să acceseze alte decolteuri până la stadiu de nuduri din reviste simandicoase de unele singure fără sfatul exegetului. O tâmpenie [...] | Citește tot comentariul

Voi ați putea?
Am smângălit o hartă vie
vărsând vopseaua din pahar
și pe faianța cu piftie
pomeții-oceanului amar.
Din solzi de pești făcui să sune
chemările codanelor.
Voi
ați putea
cânta nocturne
din flautul burlanelor?
poezie clasică de Vladimir Maiakovski, traducere de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Verișoara
Prin anul nouă sute nouă,
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul "Lumea Nouă",
Și alte cercuri literare.
Îl cunoscusem pe Gârleanu,
Pe Cincinat, pe Efitimiu,
Ș-a apărut de Minulescu,
"Romanțe pentru mai târziu".
Văzând directorul revistei
Că am talent de pamfletar,
Fără să steie mult pe gânduri,
M-a angajat ca secretar.
Redacția era în centru,
O cameră unde-încăpea,
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi ș-o canapea.
De joi, când apărea revista,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Foarte frumoasă, superbă această poezie. Câtă ușurință în exprimare, cât de frumoasă e limba română, dacă reușești să o stăpânești. [...] | Citește tot comentariul

Răspunsul unei comete
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interview-ul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era de loc!
El de-abia azi când scrie proză
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noaptea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Chitanța
Tanța, domnișoara Tanța
E-o duduie foarte șic,
Zveltă, cu ochi mari și negri,
Cap superb, năsucul mic,
Piciorușe lungi și durde
Și când se plimbă prin Tei
Toți birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanța?
Uite, n-aș putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și-are maniere fine,
Nici nu vreau să știu ce face,
Nici cu ce și nici cu cine.
Ca vecini se mai întâmplă
Ca să-i cer un ac sau ață,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învață de la toate
Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învață de la pietre cât trebuie să spui,
Învață de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci,
Învață de la toate, că toate-ți sânt surori,
Să treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învață de la apă să nu dai înapoi.
Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învață de la soare ca vremea s-o cunoști,
Învață de la stele că ceru-i numai oști.
Învață de la greieri când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poezia este din lirica norvegia a și nu se cunoaște autorul

Albumul
O, blestemată curiozitate!
Deunăzi, cu gânduri indiscrete,
Am profanat odaia unei fete -
Acest muzeu de lucruri parfumate.
Albumul ei cu scoarțe violete
E plin de cărți poștale ilustrate;
Vederi din țară și străinătate,
Orașe, fluvii, parcuri și portrete.
Pe una scrie: "Dragă verișoară,
Ai auzit ca P. P. K. se-nsoară
și vrea să ia o fată din Buzău?..."
Pe alta scrie numai: "Cugetare:
Amorul e un lucru foarte mare."
Și iscălește: Guță Popândău.
sonet epigramatic de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dedicație
Lira spânzurată-n cui
Cam de mult am părăsit-o,
De urâtul tău, iubito,
Și de dragul nimănui.
Degetele-mi amorțite
De-abia lunecă pe strune.
Toate coardele sunt bune,
Doar a' inimii-s plesnite.
Pentru tine, adorato,
Vreau să-mi cânt de azi încolo
Bucuriile-n tremolo
Și tristețea-n pizzicato.
Și de s-o-ntâmpla ca tonul
Ori măsura să nu-ți placă,
Vom întoarce patefonul
Și vom pune altă placă.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!


De profundis
Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e-un an și jumătate
De când ați declarat că-s mort
În unanimitate.
Toți proștii câți m-au cunoscut
Ziceau: "Mi-era un fel de rudă
Săracul! Cine-ar fi crezut?..."
Îmi vine să-nviez de ciudă!
Profane mâini mi-au răsfoit,
La Iași, arhiva.
Revistele m-au prohodit,
Amicii mi-au mâncat coliva.
Mă pipăi, stau nedumerit.
Mă trag de păr, simt că mă doare...
Nu, n-am murit!
Vă dau cuvântul de onoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Finis
Un meteor!... Bizară auroră boreală
Din polul nord la polul d-amiază... Din Zenit
Până-n Nadir cutremur... iar sfera siderală
Cămin imens, chaotic, jăratic infinit!
A! ce amenințare meschină și banală!
Nu mă-ngrozește! zice poetul prigonit
Un fenomen ca altul!... Nuanță infernală,
Văzduh aprins... Desigur, Iehova-a-nnebunit!
Ei, și?... Balanța-i strâmbă și judecata nulă!
Nici psalm, nici Laudamus, dar nici accent de hulă,
Din coardele-mi măiestre d-acu n-or mai ieși!
Se răsucesc și crapă ai lumii vechi pilaștri:
Catapeteasma cade!... Macabru danț de aștri!...
În loc de Tot, Nimica!... Ei, bravo, zău!... Ei, și...?
sonet de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

