A.E. Housman

He Would Not Stay for Me

El nu va sta cu mine – şi nu mă mir.
El nu va sta cu mine – şi-mi este greu.
I-am spus adio cu inima-n delir
Şi, jumătate, m-am dus în drumul meu.

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt bucuros în toate ale mele,
Necazuri am doar două, însă ele
În flăcări şi-acid mă ard, mă ţin la fiert:
Creierul din cap şi inima din piept.

poezie de A.E. Housman din Poezii adăugate, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune-acum, nu-i nevoie de cuvinte

Nu-mi spune-acum, nu-i nevoie de cuvinte,
Ce melodii, ce descântece vrăjitoarea-îngână
În ultima otavă verde, moale de septembre
Sau sub petice de flori albite, cu faţa spână,
Pentru că eu şi ea ne cunoaştem bine,
Îi ştiu cărările, farmecele pe care e stăpână.

Pe-aşternuturi roşcate, lângă ape indolente,
Pinul lasă, indiferent, să-i cadă conul;
Din tufişuri zgribulite cucul strigă-n zadar pe nimeni,
Căci acolo nu-i nimeni căruia să-i strice somnul.
Şi-ultimele flori de clocoţel ademenesc în toamnă
Inimi care flirtează resemnate cu-abandonul.

............................................................

Naturii ignorante, lipsite de inimă şi sentiment,
Nu-i va păsa, nici nu va şti
Paşii cărui străin îi vor descoperi păşunea
Călcând pe iarba ei doar pentru a o părăsi,

[...] Citeşte tot

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam douăzeci de ani

Când aveam douăzeci de ani
Am auzit un înţelept spunând:
"Dăruieşte aur şi bancnote,
Dar nu-ţi da inima nicicând;
Dăruieşte perle şi rubine, orice,
Dar inima-ţi să nu cunoască ham."
Dar aveam douăzeci de ani
Şi de nimeni nu ascultam

poezie de A.E. Housman din Un flăcău din Shropshire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când în clopotniţi bate ora
Nopţii jumătate,
Îmi simt limba-n gură amară
De spusele-mi, de fapte.

poezie de A.E. Housman din Poezii adăugate, XI, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici zăcem noi morţi

Zacem morţi pentru că n-am ales în vale verde
Să trăim - ruşinând ţărâna mamă din care am purces;
Murind, desigur, nu ai prea multe-a pierde,
Dar tinerii cred că ai, iar noi eram tineri când moartea am ales.

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru o armată de mercenari

Ȋn ziua când bolta lipsită de proptele tari
Se prăbuşea şi când pământul era tras la sorţi,
Ei au urmat chemarea lor de mercenari
Şi-au încasat solda şi sunt acuma morţi.

Umerii lor au susţinut cerul cel înalt;
Au stat – şi temelia lumii-a stat prin ani;
Ce Domnu-abandonase, aceştia-au apărat,
Şi au salvat atâtea lucruri pentru bani.

epitaf de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai multe poezii - XXVI

Vă iubiţi voi, oameni buni, vieţile oare,
Aveţi voi urechi şi un pic de bun simţ?
Am aici un cuţit dat pe-ascuţitoare,
M-a costat opt monezi încercate-n dinţi.

Nu trebuie decât să mi-l înfig în piept
Şi cerul se va prăbuşi-n acea zi,
Temeliile planetei se vor frânge – biet vreasc inept,
Iar voi, oameni buni, voi veţi muri.

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motto

Poezia
Pentru toţi cei ofensaţi de viaţă sau întârziaţi,
Tuturor celor nenăscuţi: o strofă, un cuvânt
De citit când sunt la necaz –
Şi eu nu mai sunt.

poezie de A.E. Housman din Mai multe poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Wenlock Edge

Pădurea pe Wenlock Edge are necazuri mari,
Copacii de furtună-s jumuliţi, pe Wrekin este jale;
Rafalele culcă la pământ şi tufe, şi lăstari,
O nea de frunze curge pe Severn la vale.

Fluiera tempesta pe deal, ca dată-n streche,
Şi pe vremea când oraşul Uricon* era în floare:
Acest vânt e foarte vechi – şi mânia lui e veche,
Dar atunci, demult, altă pădure i-a ieşit în cale.

Atunci, eu nu eram născut, romanii vegheau
Acolo pe vârful dealului în acel răstimp:
Sângele care-l încălzea pe yeoman-ul englez sau
Gândurile care-l dureau erau acolo-n schimb.

Ca vântul înfigându-se-n copaci, cuţit,
Furtuna vieţii l-a încercat pe om mereu;
Copacul omului n-a fost niciodată liniştit:
Atunci erau romanii, acum aici sunt eu.

[...] Citeşte tot

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!