Grigore Hagiu

Zeitate de apă

şarpe cu cap ascuţit
despicând ochiurile largi ale bălţilor
periscop al unui adânc visător şi ceţos
plin de ploile icrelor
blânda zeitate de apă
însorindu-te pe bolovanii gălbui
lângă dig
ochiul tău fabulos se-nrudeşte
cu bărcile pline de nevestele pescarilor
cu salcia bătrână albită
de-un nor poposit de egrete
cu masa de jertfă unde-n amurg
prada de vie se curăţă şi se sărează

pentru sufletul tău ţi-ar fi fost necesară
o cu totul altă înfăţişăre
astfel cum eşti
trupul tău e-o armură străveche
şi înspăimântătoare
pe dinăuntru locuită însă

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul bătrân

zeul bătrîn uneori mă uită
mă uită, îmi spun
îmi spun că mă uită
dar cupei mercurului spartă
pe-o vastă câmpie de piatră
ce pot să-i spun
ce pot să-i spun

zeule, tu care m-ai obişnuit
să fiu urechea ta ascultătoare
şi mâna-n somn scriind la antipod
îmi fumegă bolnavă sfera
nebun sunt înaintea ta
cu o secundă

mă uiţi, îmi spun
îmi spun că mă uiţi
presimt după tristeţea norilor
tristeţea ta îngrozitoare
m-auzi ce spun

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!