Poezii despre Maria și suflet, pagina 14
Crez de vis... la Rege
De la bunica ascultam prin'70
Povești cu o Regină din alt timp
Ce cobora-n calești, cu har și nimb
Pe-n drum de colb, la fel ca azi... poteci.
Și tatăl meu, copil desculț, vedea
Alai regesc în Câmpina natală,
Încununat de-o sfântă, o vestală...
Era Maria, o Regină, a țării stea.
Mă doare timpul, am în carne totul,
Mă prăvălesc în gânduri de copil,
Înverșunat la minți ce-au dat exil;
La venetici de suflet de-un popor, netotul.
Aveam acasă, în sertare-n cărți,
Monede de argint sau bani-hârtii
Cu chip frumos, cum visul de copii...
Să fiu cum un Mihai! Chiar cu aceiași sorți!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați de știre c-a-nviat
Dați de știre înc-odat'
Despre tainica lucrare
Domnul vieții a-nviat
Unde e acum Pilat?
A respins a Lui chemare
Ceru-i spune: "vinovat"
Exprimați cu glas voios
Că trăiește Salvatorul
Din robie El ne-a scos
S-avem suflet credincios,
Să știm Cine-i Creatorul
Omului evlavios.
Locul Lui nu e-n mormânt
Fiul a ieșit din moarte
Să intrăm în Legământ,
Să avem spre Rai avânt,
Să trăim ce-i scris în Carte
Chiar când vine asprul vânt.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de Paști
Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;
Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingășie fața
Cireșii alintându-se în floare,
Și-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotnița bătrână;
Se anunța o mare sărbătoare,
Iar martoră era și Luna plină:
Va coborî din morți, spre Înălțare
Isus, a lui Maria, cu lumină!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de Paști
Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;
Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingășie fața
Cireșii alintându-se în floare,
Și-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal, zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotnița bătrână;
Se anunța o mare sărbătoare,
Iar martoră era și Luna plină:
Va coborî din morți, spre Înălțare,
Isus, a' lui Maria, cu lumină!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa începutului
Îmi bat în geam ramuri cu flori de măr...
Cu fericirea timpul mi-l măsor.
E pajiștea covor de verde crud...
Când ciripitul păsării ascult,
Izvorul se frământă-n așternut,
Strunind în vuiet albia de lut.
Și plouă, plouă, plouă! Flori de măr
S-au prins în gând, în suflete, în păr.
Îmi bat în geam ramuri de flori de măr...
Sunt astăzi ca o aripă în zbor.
Cu sufletul ating nemărginitul,
Sunt și apusul, sunt și răsăritul.
Înmuguriți în mine-s toți atomii
Și florile, și zările, și pomii.
Sunt însămi primăvară și lumină?!
Copacii-au prins în mine rădăcină.
Cu fericirea timpul mi-l măsor.
În lumi de vis mă-nalț și mă cobor...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria și Măriuca
Maria era mămica, iar ce mică Măriuca.
Maria văduvă de soț, Măriuca fără tată.
Au rămas să se descurce, fără nici un ajutor,
Viața grea să o înfrunte, în lumea asta cu dor.
În căsuța lor săracă aveau viață chinuită,
Niciodată vizitate, de lumea dezlănțuită.
Uitase lumea de ele. Nimeni nu-și mai amintea
Că sub cerul plin cu stele, viața încet se stingea.
Trece vara călduroasă, vremea este tot mai rece,
Vine iarna viscoloasă, vântul prin șindrilă trece.
Tot mai tristă este mama, la fetiță se gândește.
De un timp a luat seama, că fata se-îmbolnăvește.
Ce să facă biata mamă? Cum s-o ferească de boală?
Pune capul să se culce, dar nu poate să adoarmă.
Sufletul i se-întristează când o aude gemând.
Lângă capul ei veghează și o mângâie oftând.
Se ridică, face cruce, la icoană iute-aleargă,
Ochii către ceruri duce, pentru copilă se roagă.
Slăbită, fără putere, în genunchi, cu voce tare,
Tatălui din cer îi cere, fetei să dea alinare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comemorare Sfântului Ștefan cel Mare
COMEMORARE SfÂNTULUI ȘTEFAN CEL MARE
(omagiu la 500 de ani de la intrarea în eternitate)
Spre o domnie de veacuri apusă,
pioasa mărturie se îndreaptă,
să scriu strategie ce a fost dusă
de voievod în luptă și în orice faptă.
La Putna, clopotele dau trezire
în zi de iulie și sărbătoare
pentru comemorare-n mânăstire,
a Sfântului Ștefan-Vodă-cel-Mare.
El nu purta renume din statură,
ci din fermitate și-nțelepciune,
de la cotropitori atrăgând ură,
prin rugă a dus ecouri în lume.
Pe pământ trimis de Divinitate,
să cârmuiască neamul moldovenesc,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri românești / Editura Paideia - 2008
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXXII
De-a sa plăcere-aprins acel părinte,
cu drag să-mi fie-aici maestru vru;
așa-ncepu cu-aceste vorbe sfinte:
"Ce ran-a-nchis și-a uns Maria fu
străpunsă de frumoasa doamnă, care
o vezi șezându-i la picioare-acu.
Apoi, din josul ei, după gradare
în rândul cel de-al treilea, stă Rahila,
și-n rând cu ea Beatrice scaun are.
Rebeca, Sara, Iudita și umila
strămoaș-a celui ce-n căința lui
strigat-a-n vers: Spre mine-ntoarce-ți mila!
Le poți vedea din tron în tron, cum sui
mergând în jos, cum merge trandafirul,
pe nume-o foaie după foaie-o spui.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă trecerii unei vieți
Se-aud clopote bătând ca un suflet... Noaptea strânge
Într-un pumn mereu plăpând gândul celui care plânge.
Timpul strigă-n depărtări și se strânge în clepsidră,
Praful se așterne iar cu secundele-n firidă.
Lin, ceasornicul, bătrân toarce caierul tăcerii...
O bătrână plânge-n prag și așteaptă-n faptul serii
De-o zări din depărtări îngerul... E dus de-o viață...
În a vremii închisori, singură-i. Ce tristă casă!
Se-aud clopote bătând ca un suflet... Noaptea strânge
Parcă-n brațe prunc flămând care tremură și plânge.
Pribegie, teamă, dor, plâns și lacrimă amară...
Traiul nu i-a fost ușor! Mâncau pâine de secară.
Vântul aspru-i biciuia. Focu-n vatră se stinsese
Și picioru-i sângera. Haina-n coate se rupsese...
Cu migală a cules și-a trăit din mila lumii.
Totul are-n lume sens... Chiar și furia furtunii.
Într-un pumn mereu plăpând gândul celui care plânge
Și adoarme nemâncat, visul steag și imn ajunge.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria
De multe ori le-adun în minte,
Si-s multe dar n-am cui să spun,
Tu nu îmi spui două cuvinte,
Iar eu fumez ca un nebun.
Dezamăgit am dat de tine,
Dezamăgit mă lasi si tu,
Tu socotești c-asa-i mai bine,
Eu unul mă gândesc că nu.
Nu te sufoc si nu -ți mai scriu,
Sperând să văd că poate-ți pasă,
Dar pare totul prea târziu,
Si telefonu-i mut pe masă.
Nu mă mai vrei ori am greșit,
Nu stiu căci nu mi-ai explicat,
O noapte-am fost ce ți -ai dorit,
Si asa scurt am încheiat?
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Maria și suflet, adresa este: