Poezii despre suferința sufletească
7 poezii despre suferința sufletească.
Durerea
Durerea nu este durere.
E suferință sufletească.
Te lasă fără putere,
Te uscă, te face iască.
poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea de semeni
Ori de câte ori
asista la o nedreptate
în sufletul lui se deschidea
o rană de iubire
Și tot așa
până a luat
chipul suferinței
De atunci,
roua dimineților
se primenește
cu lacrimile sufletului său
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spaima unui vis
Merg, Doamne, pe calea ce-ai deschis,
și darul tău de viață l-am preschimbat în vină,
calc cu putere piatra, mă-ndemn către lumină,
dar tot mă doare cerul cu spaima unui vis.
Zadarnic răsucesc în suflet suferința
cu mâinile de carne, de sânge și de duh,
nu știu să-i torc din caier "firul de văzduh",
ștergar de glorie să-și facă pocăința!
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului
În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se-aprind,
Dorul întreține trăirile anterioare
Cum râul întreține propriul grind.
Doru-i acea catedrală de frustrare,
Pe care încinse-amintiri o cuprind,
În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se-aprind.
În căutări de negăsire, dorul doare,
Fulgerând, sfidează timpul puhoind...
Și la-ndemnul vechilor trăiri, tresare,
Reprezentări nostalgice reînnoind
În vatra frământărilor interioare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechi poem din dinastia Qin
Furia afectează ficatul,
Bucuria duce la îmbolnăvirea inimii,
Îngrijorarea slăbește splina,
Teama și spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristețea sau suferința sufletească îmbolnăvesc plămânii.
Mânia (furia) determină mișcarea energiei către partea superioară a corpului,
Bucuria încetinește circulația energetică,
Suferința sufletească și tristețea consumă energia,
Teama și spaima o tulbură, iar
Îngrijorarea duce la stagnarea ei.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești departe...
Râurile lacrimilor, sufletului meu,
Le voi pune în cala vântului,
Le voi usca în vis de curcubeu
Peste întinderile pământului.
Inima-mi ascunsă îți va bate-n geam
Cu cenușa clepsidrei topită în mine,
Tu ai să-i deschizi calea c-un ram
De stea meșterită, șlefuită-n rubine.
Mă voi acoperi cu aduceri aminte
La beții bărbătești de frumos,
Tu ai să treci minunat prin cuvinte
Și eu după tine la fel de duios.
În dureroasa, singurătatea mea,
Voi căra amintirile-n spate,
Tu ești departe, departe-i steaua ta
Ce mă sângerează în fiecare noapte...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
cine știe cine suntem
construim castele din milenară humă
apoi le dărâmăm
cu grijă, cu migală
plecând în alte părți, în alte dăți
vom trece mai departe de noi
căutând locul în care trăiesc pescărușii
poate uitasem să privim ridurile sufletului
trecem, strângând în brațe deznădejdea
în față țărmurile lumii
colorate de marea asta
atât de zbuciumată, atât de neagră
nedumerit, plec către alt tărâm
uitând că îmi spălasem trupul în cerul albastru
uneori, mă despart de mine
îmbrățișând depărtările
sunt o ancoră aruncată aiurea, hai-hui
în astă tragică lume...
apoi am așezat un zid, separând durerile
destrămând timpul cu lacrimile sufletului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suferința sufletească, adresa este: