Constantin Brâncuşi şi păsări

Brâncuşi

E o masă a tăcerii la care stă
Gânditorul de la Hamangia.
Brâncuşi obosit după călătoria prin lume,
se aşază şi el la masa rotundă din lemn
şi gustă roadele pământului originar.
Suferinţa din gând îşi vede simbolurile
cum se nasc din lucruri simple.
Ideile se cioplesc în masa tăcerii,
pleacă fecund spre poarta sărutului şi coloana fără sfârşit
după ce a iniţiat himere, vrăjitoare, domnişoare, prinţese...
şi zborul unor păsări văzute la Hobiţa
chiar peşti ori ţestoase zburătoare.
Urmaşii un timp n-au priceput nimic
considerându-l un copil plecat!
Sculptorul este prezent în piatra, metalul şi lemnul lumii
mai mult decât în conştiinţa noastră
de neînsemnaţi muritori.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identificare

Nu, nu este numai câmpia aceasta
Îmbătată de lumină
Străbătută de tainice zămisliri

Nu sunt doar munţii aceştia
Martirizaţi sub destinul înălţimilor
Nici neliniştea apelor
Răsfrântă peste ecourile triumfale
Sau miracolul săpat
În tainice, foşnitoare păduri
Nici doar cerul ocrotit
De izvorul seninului
Ci mai este şi plaiul
Pe care
Tâmpla vremii l-a vrut leagăn
Nemuririi lui Decebal

Şi bulgărele acela
Din cremene
Înfirbântat cu ideal

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Armenescu (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Am intrat în altă lume şi, dând poarta la o parte,
Am zărit iubirea însăşi răstignind vise de noapte!
Iar sub ziduri, înăuntru, aşteptau înlănţuiţi,
Câte doi, zâmbindu-şi galeş, rânduri de îndrăgostiţi!

Păsări gata să-şi ia zborul către cerul subţiat,
C-un sărut aprins în ciocuri şi c-un aer tremurat,
Îmi transfigurau privirea şi vedeam numai candoare
Ce se strecura în aripi cu tot aurul din soare!

Într-un colţ, dusă pe gânduri, acordând uşor vioara,
O statuie-şi cântă rostul numai când se lasă seara,
În rest, e aşa cuminte, ca un nou născut visând
Că pământul îi e mamă, fără-a aştepta la rând!

Iar aproape de lumina ce urca vertiginos
În spiralele iubirii, cu un zâmbet preţios,
Se zărea tăcerea lumii luînd cina cea de taină
La masa cu albe jilţuri, fluturând a iernii haină!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Ion Cristea din Neînverzitele păduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!