Poezii despre George Bacovia și flori, pagina 2
Dacă aș avea talent la scris
Dacă... dacă... inima ar fi arsă de iubire
Prometeu s-ar plimba sărac
printre amnare și cremene
zidite în dinții de fier ai pământului...
dacă muzele ar zace în letargie
sărate de atatea flori
n-aș chema oare naiadele
să danseze teluric
pe-o rază din noapte?
dacă templul iubirii ar fi Ierihon
aș chema o Ana să o încing cu brâu de pietre
zidindu-i cuvintele în creneluri de nisip...
să-i fie rostirea cristalin de lac oglindit până la cer...
dacă aș arunca privirea în adânc de ocean
l-aș căuta pe Neptun
să-mi coase ochi de albastru
dintr-un solz de pește rămas din...
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacovia viscolul și eu
Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
și dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ți sară muștarul
Și mână și iarna spre sobă
copacii să-ți bată în geam
să dea cea din urmă probă
și iar să tragă ziua în ham
Ascultă toți lupii cum urlă
și lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare
Iată căldură mă ține în ger
de dragoste iarăși m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și violete-mi înfloresc...
E-o simfonie beethoveniană, ce își compune muzica-n tăcere
Pe-o scenă de culori, bacoviană, ce drepturi de-autor, din nou, îmi cere.
Penel dumnezeiesc pecete-și pune, în roșu-arămiu pe geana lumii,
Când vara mea în toamna ta apune și țipă, de singurătăți, lăstunii.
Și plouă în poeme dimineața și în amurg stau visele la pândă,
Scâncește la răscruci de vreme viața, melancolia, suflete, inundă.
Și în cromatica-i elegiacă, mă-nlănțuie flămândă și-nsetată,
În straie de gutuie mă îmbracă, eu îmi păstrez o clipă decoltată,
Să-i fac în ciudă când furtuni aruncă, să mă doboare dintr-o lovitură
Și să alerg cu-albastrul meu în luncă, când lacrimă îmi cerne peste gură.
Săgețile-i îmi sângerează stânga, acolo unde doruri mai există,
Dar a uitat în goana ei, nătânga, că vara mea, sub cizma ei rezistă.
Și chiar de-mi calcă florile-n picioare și-mi veștejește frunza de pe ramuri,
Pe lângă toamnă eu îmi fac cărare și violete-mi înfloresc la geamuri...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să evadăm!
Nu mă închide-n templele tăcerii!
Îmi este frig, de teamă sunt cuprinsă,
În chingi mă strânge lacătul durerii,
Voi fi, de cruda iarnă, aprig ninsă.
N-aș vrea să fiu crăiasa ta de gheață
Pe calea șerpuind spre Absolut...
Nu-mi dărui un suflet sau o viață,
Croiește-mi pelerină din sărut!
Mă scapă azi în veci de penitența
Acestei liniști, prea apăsătoare!
Poftește-mă, te rog, în diligența
Cu Pegași roz, spre crestele polare!
Mi-am pus paltonul ponosit, cu glugă,
Căldura am ascuns-o în bagaj,
Saboții vechi i-am încălțat pe fugă,
M-am pregătit de-al iernilor tangaj.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apollinaire se plimbă prin satul meu natal
Nimicul
nu-i
totuși
un
răspuns
La
atâtea
întrebări
nerostite
ale
tăcerii
Doamne
și eu
tac
în
numele
tăcerii
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (2 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașilor mei
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi, chiar patru aripioare.
Dar nicio revoluție nu este o soluție,
Că face corent, se sparg geamuri în Kent,
Dar dă-le naibii, geamuri, le spargem ca pe clanuri.
O turturea m-a alintat sonor și binecuvântat,
Ce mai iubeam și eu Povestea
Vorbii, dar nu vorbele- acestea,
Ce oftează a mea domniță, ea așteaptă o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,
Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută,
Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi,
Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici,
Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior,
Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui.
Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de sărbătoare (glossă)
Dă-mi ce-i al meu din tainele pădurii
Să mă hrănesc cu sevele astrale,
Să-mi fie primăvară-n cerul gurii,
Când mă ating, timid, buzele tale!
Și scrie-mă poem de sărbătoare,
Să mă gătesc cu straie de lumină,
Cuvinte ce rămân nemuritoare-
Un chihlimbar de-al, inimii, rășină!
Că sunt copil al verdelui nostalgic
Pierdut într-o cascadă de uitare.
Când m-ai lovit în punctul meu nevralgic
Și nu mi-ai dat răspuns la întrebare,
Am sângerat mai verde decât frunza
Ce-și strânge trupul în jurul nervurii,
Acolo-n miezu-n care plânge muza.
Dă-mi ce-i al meu din tainele pădurii!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașilor mei, copiii
Ploaia este bucuria copiilor,
Culori, mirosuri distincte,
Ce semne ne aduce vara?
Un ghid ilustrat al armoniilor.
Fiece zi o uimire.
Posedați suntem de intuiția particularului,
Infinitul ne produce greață.
Cum poate vocea Kostromarului?
Tristețea zorilor la execuție.
A amurgului pentru un om părăsit.
A amiezii pentru un om flămând.
Din pânza radioului un glas hârâit.
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi, chiar patru aripioare.
Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre George Bacovia și flori, adresa este: