Nichita Stănescu

Joncţiune

(lui Nichita Stănescu)

când iau Cartea Ta pe genunchi
pe loc mă preschimb într-un înger,
devin imponderabilă, diafană,
sub piele încep să îmi foşnească
necuvintele,
precum nişte aripi.
lumina dinlăuntru meu întâlneşte
lumina dinlăuntru ei,
ochiul meu sărută
ochiul ei de hârtie.
lacrima, lacrima Ta
mi se prelinge-n alveolele sufletului,
umplând netăcerile,
alungând neiubirea.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic profund

Ce de iluzii...
Totul pare a fi,
Doar "o viziune a sentimentelor",
Vorba lui Nichita Stănescu,
Care ne spunea:
"Să stăm de vorba!"
Dar cuvintele noastre sunt
Doar lungi, nu şi sticloase,
Transparente,
Doar iluzie,
Nimic profund...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vreau să mă întorc în copac dar dumnezeul florilor nu mai există
a înfrunzit în balta cu apă în care voiam
să mă înec mai târziu
dar va trebui să fiu ori nichita ori un soi de phoenix fără aripi şi să învăţ să renasc din flori fără cozi
fără petale

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea... Nichita Stănescu

pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)

Când marea îşi varsă din sine
amarul şi peştele
cresc valuri şi-atâta, iubită...
de vrei izgoneşte-le.

Când piscul văiugii îşi plânge
în fulger fărâmele
Cad aşchii de stâncă, iubită...
de-ţi place sfărâmă-le.

... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...

Şi-n om din cuvinte, iubită...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da!

da, da, da!
nichita era
rus, da numa pe jumate de gură
în rest vieţuia
la ploieşti într-un apartament din bucureşti
habar nu avea pe atunci
că timişoara va fi
capitala lui culturală
mult după 2000
şi una de seri
în care nu s-au mai scris
poezii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre stele şi pământene

De acolo, de unde-ţi
sorbeşti, tăcut,. ambrozia,
Zei ospătari fiindu-ţi
Când-i incânti cu slova
Cu Eminescu şi Nichita..
Eu am să-ţi spun ceva ţie
Tuturor din lumea asta,
Să ştie zei, astrele să ştie!
Ea,.. e cea mai frumoasă, ea...
Da! Şi iubită de mine...
Marine!
Dintre stele şi pământene

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem filozofic pentru S

III

Peste câte o catedrală ochii îţi alunecă, o învăluie toată şi apoi se ridică spre cer.
La o bisericuţă pictată, în schimb, privirea ţi se opreşte pe un detaliu,
fie că e peştele ce duce la Judecata de Apoi bucata de om ce sfâşiase,
fie că sunt pătimirile Sfântului Nichita.
Apoi privirea îţi fuge de pe pictura exterioară spre iarba din jurul bisericii,
spre câţiva arbori, şi se opreşte acolo. Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?
Transcendentul a coborât aci, cum spunea poetul; ne e greu să mai săltăm cerul la loc,
în tării şi atunci îl lăsăm aşa, prăbuşit în amestecul nostru de necredinţă şi credinţă.
...

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Nichita

Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porţile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
şi de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiaţi.
O pasăre
Două păsări
Trei morţi
O adunătură de oase...

poezie de Alin Ghiorghieş din Trenul cu nori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Nichita

Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porţile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
şi de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiaţi.
O pasăre
Două păsări
Trei morţi
O adunătură de oase...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulevardele KGB

să scriu, să... despre viitor!
nu pentru că ar exista
dar despre viitor a scris şi nichita
el spunea
despre ceva cu stele-atele
pentru planetele rupte-n sisteme
solare de răhăţel (?!) el
glumea la o sticlă
de vodcă stelară despre rusia. o
riginea sa de român de
la ploieşti din siberia
îl ajuta ca pe orb
să treacă bulevardele kgb

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!