Poezii despre Pământ și religie, pagina 2
Întrebare
Pământul este al nostru, al tuturor.
Cerul este al nostru, al tuturor.
Universul este al nostru, al tuturor.
Dumnezeu este al nostru, al tuturor.
Noi ai cui suntem?
poezie de Dumitru Delcă (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Colo sus
Colo sus și mai în sus
Colindăm Doamne, Colind
La porțile raiului
Este-o dalbă mănăstire.
Și-ntrânsa cine șade?
Șade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-așa-i zicea:
"Taci pruncule, nu mai plânge,
Că maica ție-ți va da
Două mere, două pere
Să mi te joci tu cu ele
Și cheile raiului,
Raiul sfânt să-l stăpânești,
Pământul să-l moștenești,
Pe noi să ne mântuiești".
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește
Zâmbește! Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Zâmbește! Când tu zâmbești întreagă natură intră în sărbătoare.
Zâmbește! Zâmbetul tău poate da grai la toate câte nu cuvântă.
Când tu zâmbești, din rai îngerii coboară, cerul și pământul cântă.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngere palid...
Îngere palid, îți e mister
Cum că a lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu știi tu, înger, oare să zbori,
Să lași pământul, trista ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?
O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
De mult zburai tu în lumi senine
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mamă ne unește...
Ardealul mi-e lumină, mi-e leagăn românesc,
La Putna mi-e credința, pământul strămoșesc
Oltenia, mai mândră, străluce românește;
Din Dobrogea la Nistru, o mamă ne unește.
Banatul este fruncea la granițe străine,
O, dulce Românie la ceas de rugăciune;
În vremuri de răstriște, în vremuri de război,
Ți-a fost călită vatra cu sânge de eroi...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, decembrie 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, de ce nu mai am timp...
Acolo unde am vrut să ajung
și nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbușesc pe genunchi
și-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul
nu-i bai
printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centrul universului
va trece prin mine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu muzei mele
De-ar fi să-ți fac altar, l-aș face din inima mea;
să fii din Soare și Pământ o parte,
din mireasma primăverii și ruginia toamnă,
din Eternitate,
a sufletului meu angelică doamnă.
De-ar fi să-ți fac un templu, l-aș face din albii trandafiri;
să fii o parte din Eden,
din rugăciunea către Tatăl Meu, din albul purității,
să-mi fii imnul abisal de suflet, scris într-un catren,
tu, veșnică Lumină a divinității.
De-ar fi să-ți scriu Poemul, l-aș scrie cu sângele de suflet;
să fii nemuritoarea doamnă a spiritului meu,
zeiță divină,
ție să mănchin, și-apoi lui Dumnezeu,
în veacuri de lumină!...
poezie de Ștefan Radu Mușat (3 noiembrie 2009)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Clipe paradisiace
Când omul, noaptea, doarme
sub slăvile senine
și păsări iscă larme
de triluiri divine;
Când coacăzele straiul
și-l coc sub nori de aur
aici e încă raiul
pe pământesc coclaur.
Șes vast, ne dă flori nouă,
pe lângă unde-albastre.
A raiurilor rouă
e-n sufletele noastre.
O, tril de păsări încă
la fel de clar mai curge
ca-n liniștea adâncă
din vremuri demiurge.
poezie celebră de Verner von Heidenstam, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, de ce nu mai am timp...
acolo unde am vrut să ajung
și nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbușesc pe genunchi
și-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul
nu-i bai
printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centrul universului
va trece prin mine
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, miracolul vieții
miracolul vieții e că pot să iubesc
cu iubirea mea mare înconjor pământul
ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul
pe vârfuri de vrajă mereu poposesc
iubire romanțată cântată în slove
grație sentimentală înălțată în extaz
roua ochilor străluce dimineața pe obraz
floarea inimii cu savori de mangrove
iubire-nconjurată de chipuri astrale
visată de Luceafăr cu sublime detalii
splendoare pictată pe mândre vitralii
aură a inimii sfințită-n catedrale
pe picior de rai sau pe unul de vers
cărările iubirii duc toate-n univers
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Pământ și religie, adresa este: