văi

Descălecătorii

Întâiul fum de sate şi-n vale glas de câini.

poezie de Letiţia Iubu din Inscripţii pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei flori

Când în lunca-ngălbenită
Filomela cântă-n dor,
Viorica vestejită
Doarme-n valea fără flori.

Şi visează vis de aur,
Văi de umbre şi miros,
Unde-n luncile de laur,
Vântul cântă răcoros.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept pe căi ce se-alungesc mereu
Prin văi necitite-n geografie,
Pe mama blândă, şi bun tatăl meu
Şi nu cunosc adresa a le scrie.

catren de Stelian Platon din Dincolo de Atlantic, Recviem pentru părinţi (21 iunie 2011)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aleargă uliţele
satului meu
pe urmele
paşilor tăi
cu ele-mpreună
alerg iubito şi eu
dar tu te-ai disipat
ca ceaţa prin văi.

poezie de Girel Barbu din A plâns în mine Dumnezeu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Văi adânci şi căi deşarte
Se interpun ades' în cale;
Să poţi trece mai departe
Îţi pui crucea peste vale...
Dar de tai din cruce, frate
Să-i faci "dusul" mai uşor,
Cazi în valea ce desparte
Pe cei vii de cei ce mor.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de zi

Plecată, noaptea cade peste văi:
uimire
/Pe semne cerul a aruncat-o afară/.

poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu credeam

să uit a trăi
vreodată purtat prin
valea morţii
la un capăt
din întâmplare

poezie de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Dunăre şi Rhin va veni să bea
Camila cea mare, şi nu e pocainţă
Ronul va tremura mai tare decât Valea Loarei
Şi în apropiere de Alpi, Cocoşul îi va ruina.

catren de Nostradamus
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre himere

Cerul s-a prăbuşit în umbră,
iar valea s-a ascuns şi ea.
Tenebre dau năvală sumbră,
apoi ating şi stânca mea.
Precum un demon tern eu urlu
la luna ce se naşte-n nori,
fiorii mă cuprind când umblu
prin lumi lipsite de culori.
Cu vânt săltat de prin nisipuri
alerg prin văi întunecate.
Cu gând pierdut printre nimicuri
las soarele, pierdut, în spate.

poezie de Andrei Pavel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe deal

De-aceea,
Cu un zâmbet rău,
Privesc această noapte...
Prin râpi şi văi,
De demult:
Ileana...
Poveşti de demult..
De-aceea,
Încă o dată,
Cu un zâmbet rău,
Privesc
Innoptata culme...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!