Poezii despre Polul Nord și timp, pagina 2
La margine de extaz
(iubitului meu Alexandar )
te simt ca pe-un poem în gândul meu exiști
o livadă cu meri azi a rodit în mine
să nu mă lași strivită de nori triști
fii ploaia de iubire cu semnele caline.
cu ține în Parnasul muzelor mă afund
în visul cu stele să mă prefac lumină
să ningă cu poeme în suflet profund
mângâierile tale doruri grele-mi alină.
vin-o ca o adiere de la polul Nord
alungă-mi coșmarul durerilor din oase
trezește-mi extazul să îl simt în cord
îmbracă-mă-n săruturi până la coapse.
în iubirea noastră am topit un fiord
secundele cântă lunecând prin sinapse.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citadela
Același țărm, aceeași așteptare,
apusul mi se pare ca de ceară,
la orizont și ultimul vapor dispare,
iar plânsetul sirenei mă doboară.
Cetatea prinsă-n ziduri dantelate,
spital central de gânduri efemere,
nedeclarat cadavrele îsi scoate
pe un opis din false fișiere.
Sub zidurile ei mă împresoară
cu uși masive-n fiare ferecate,
iar eu mă-ntreb, în fiecare seară,
de unde vin, ce caut în cetate?
Aș evada dar nu mai știu pe unde
căci prinsă-n labirint de coridoare
în mintea mea neîncetat pătrunde
un drog ce m-adâncește-n nepăsare.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana, Ed ePublishers, București, 2016 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-o aripă de vis
Pe-o aripă de vis, în prag de seară,
iubiri trădate se întorc pe rând
să îmi aducă-n margine de gând
regrete lungi pe strune de ghitară.
Ajung târziu cu amintiri lăsate
în golful strâmt al unui mic fiord
pe vânturile reci din polul nord,
să-mi răscolească vechile păcate.
Dar nu le cer nici milă nici iertare,
ci doar tăceri din magice-mpăcări
ascunse-adânc sub brâuri de fiori,
și-n zâmbetul din fiecare floare.
Voi adormi sub vraja nesfârșită
din melodii trecute peste veac,
de visu-n care-aș vrea să le împac
cu duci povești din fosta recuzită.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de carte
Într-o lume de hârtie, unde vorba e cerneală,
Poți aduce mai aproape Aurora Boreală!
Ocolești orice hârtoapă, iei pământul la picior
Și din două-trei cuvinte te-ndrepți spre Ecuator!
Mirarea încet pălește când, fără jurnal de bord
Ocolești cu nonșalanță Polul Sud și Polul Nord!
Câte-ntrebări ai cu tine? Câte răspunsuri cuprinzi?
Oare asta ți-e menirea: focul vremii să-l aprinzi?
N-ai să știi decât că frate ești cu mările adânci,
Un haiduc de codru verde, un copil al mândrei lunci.
Porți la șold săbii de soare, lupți cu-a sorților erată,
Chipul ți se vede-n lună, ca-ntr-un ciob de sticlă spartă.
Întinzi mâna peste ape cu falange de lumină
Potolindu-ți aspra sete din a vieții rădăcină.
Lumea asta-i de hârtie, vorba-ți, un strop de cerneală.
Poți să scrii, dar pentru toate vei da mâine socoteală:
Ori rămâi închis în carte, ori te pierzi în fapt de seară!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pribegia drumului
Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărți despre polul sud.
Bătrânii nu mai țin amintirile în acord
și iarna citesc doar cărți despre polul nord.
Fiorul pădurii caută un fierăstrău
și munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.
În muzeu un tablou privește nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
nopțile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.
Viețile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vieții mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.
poezie de Constantin Rusu (2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Anotimpuri
Se simte primăvara, din zările senine
speranțele-nvierii revin acum din nou,
la marginea pădurii zăpezile-alcaline
s-au îmbrăcat aseară cu ultimul halou.
În liniștea astrală, suind către lumină
din huma dezghețată, un ghiocel rebel
își saltă din zăpadă firava sa tulpină
urcându-și către soare suavul clopoțel.
Ne cheamă primăvara cu adierea sfântă
a vântului sihastru ajuns pe căi de dor,
dar iarna-ntârziată stă încă neînfrântă,
privind cutezătoare din geana unui nor.
Va sta pe metereze chiar și în plină vară,
ascunsă între ghețuri, pe maluri de fiord,
când vânturi ancestrale, în fiecare seară,
vor recita poeme, venind din polul nord.
Va fi o simfonie de împăcări depline
în gamele majore, ajunse peste timp,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 22.02.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
Se simte primăvara, din zările senine
speranțele-nvierii revin acum din nou,
la marginea pădurii zăpezile-alcaline
s-au îmbrăcat aseară cu ultimul halou.
În liniștea astrală, suind către lumină
din huma dezghețată, un ghiocel rebel
își saltă din zăpadă firava sa tulpină
urcându-și către soare suavul clopoțel.
Ne cheamă primăvara cu adierea sfântă
a vântului sihastru ajuns pe căi de dor,
dar iarna-ntârziată stă încă neînfrântă,
privind cutezătoare din geana unui nor.
Va sta pe metereze chiar și în plină vară,
ascunsă între ghețuri, pe maluri de fiord,
când vânturi ancestrale, în fiecare seară,
vor recita poeme, venind din polul nord.
Va fi o simfonie de împăcări depline
în gamele majore, ajunse peste timp,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros dual
Femeie,
Între polul nord și sud,
Punte - pârghie de nud.
Sânii - bust de baricade...
Sub a clipelor arcade,
Fiori de amor, crescând
Din al brațelor pământ.
În al macilor săruturi
Trec împodobite umbre
De dorinți... Ascunsă taină
De lumina lor se umple
Și mai jos, pe dealul coapsei,
Unde dragostea se coace,
Lin alunecând, dorința,
Sufletului nu-i dă pace.
Nemișcare... gravă pândă
A plăcerilor deșarte, toate trec,
Se duc spre mâine
Până dincolo de moarte...
Un Adam și-aceeași Evă,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce femeie nu mai ești femeie?!
De ce nu mai lași emoția să te pătrundă?!
La fiecare lacrimă de-a mea, tu să te simți iubită.
Nu purta pantaloni, ci fustă, exprimă-ți feminitatea!
Lasă frumusețea corpului să mă izbească frontal!
Să mă pătrundă cu sensibilitatea gesturilor și a vocii de femeie!
Acum, tu vrei să le faci pe toate
Vrei să demonstrezi că și copii -i faci tot singură!?
Păcat că ai uitat să fii femeie!
Tu nu poți face multe lucrur fără un bărbat!
Fără bărbatul ce te iubește...
Ai început să-ți pierzi gândirea!
Te lupți cu morile de vânt și chiar cu tineînsăți.
Vrei doar să-ți demonstrezi că poți înlocui bărbatul ideal.
Nu poți! Ți-ai luat un rol banal...
Joci rolul meu ș-ai început săț pierzi din frumusete...
Zâmbetul tău ce ani în urmă topeau și un ghețar...
Acum îl uzezi și-ți faci doar drumul către muncă.
Dar ce zic eu?! Topea tot Polul Nord zâmbetul tău.
Și soarele pe cer se minuna de-a ta putere,
Iar marea devenea învolburată
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Polul Nord și timp, adresa este: