Poezii despre Soare și viticultură, pagina 2
Vine primăvara!
Înfrunzesc câmpiile
Luncile și viile,
Primăvara cea zglobie
Cerne puf de păpădie.
Cum încep căldurile,
Înfrunzesc pădurile...
Raze palide de soare,
Mângâie fiece floare.
Pe crengile copacilor
Păsările cântă-n cor,
Când ți-arunci privirea-n zare
Pace simți... și sărbătoare.
Zborul pitpalacilor
Te tot poartă-n viitor...
Câte primăveri vor trece?
Una, două?! Nouă, zece?!
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țară
Te-aștepta căsuța în lumină
Să-i aduci în dar un fir de glas,
Drumul ca să-ți șerpuie sub pas
Și hamacul ca să-ți dea hodină.
Ai venit din târgul tău să vezi
Cum cad seara stelele-n fântâni,
Dar acum când umbli prin livezi
Pomii îți aruncă roade-n mâni.
De ne poartă calea printre grâne,
Spice ți se prind de poala rochii
Și câmpia la picioare, ca un câne,
Ți se culcă s-o mângâi cu ochii.
Viile se-ațin lângă cărare
Și te-mbie cu ciorchini de coarnă
Și cișmeaua gureșă-ți răstoarnă
Șipot clar în palme și răcoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tainele rămân
Tainele rămân,
urmez același ciclu
al sezonului de însămânțare
și-al soarelui, și-al ploilor;
Demetra în iarbă,
multiplic,
înnoiesc și-l binecuvântez
pe Bacchus în vița de vie;
țin aproape de lege,
păstrez tainele întru totul,
pe cele dintâi
pentru a da nume celor vii și celor moarte;
sunt vinul și pâinea.
Păstrez legea,
țin tainele adevărate,
sunt vița de vie,
ramurile, tu
și tu.
poezie de Hilda Doolittle, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Piața Centrală
Cad porumbei peste
Piața Centrală,
cad primăvăratice ploi
peste străzi, peste piețe.
Oamenii poartă pânze de
soare pe fețe
și-n suflet un straniu amestec
de-azur și lentoare letală.
Iarăși cresc muguri în
ceața podgoriei,
iarăși cresc ierburi și flori din
sinistra țărână.
Și-asemenea ierbii, și-asemenea frunzei,
urcă, tacit,
din latența, din
țărâna istoriei,
urcă-n priviri, urcă-n
gând și în sânge,
urcă, în vidul
lăsat de pârjolul ateu,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din În Piața Centrală (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi ploioasă
E-o zi rece, tristă și întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Vița de vie se-agață de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă și întunecată.
Îmi simt viața rece, tristă și întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agață încă de trecuta viață,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o ață.
Ziua este tristă și întunecată.
Fii tare, inima-amară, renunță la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeași pentru toți, știrea nu-i nouă,
În viața fiecăruia trebuie să și plouă,
Să mai fie și câte-o zi tristă și întunecată.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatic tril
Am îmbătrânit. Iubirea
Se transformă-ncet, încet
Într-un permanent regret
Care-mi copleșește firea.
Și-ntre două dimineți
Cad în curtea grădiniței
Frunze prevestind nămeți
Peste rodul copt al viței.
Mi se face toamnă-n sânge
Și mă scurg în damigene;
Raza soarelui se frânge
Sub ciorchinii grei din gene.
M-ați îmbătrânit, podgorii
Tot sorbindu-vă lumina,
Și din vin, dar și din vina
Trilurilor de prigorii.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văd unde începe miracolul
Cred că niciodată n-am fost plecat
din gândurile puse pe masă
lângă fereastra unde se deschide cerul
și poți să vezi departele cum se apropie
pe orizonturi de profunzime.
În mine ploile mărunte dau roade,
câmpiile sărută bobul de grâu.
munții cu piscurile de aur
absorb ziua, razele soarelui
și dau lumină podgoriilor țării.
Normal ochii fascinați de priveliște
văd unde începe miracolul
și răsare sămânța dobândirii de idei
care sparg închistarea din timp.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vița de vie
Soare aer și culoare
Toate-n bob sunt adunate,
Ruginiu de vii-ntomnate
Urcă-n strugur, dau valoare;
Graurii și-o porumbiță
Uită-se din zbor la viță
Rup ciorchinele în grabă,
Urmăriți își văd de treabă,
Lasă jos doar o bobiță...
Lasă jos doar o bobiță
Urmăriți își văd de treabă,
Rup ciorchinele în grabă.
Uită-se din zbor la viță
Graurii și-o porumbiță;
Urcă-n strugur, dau valoare
Ruginiu de vii-ntomnate,
Toate-n bob sunt adunate
Soare aer și culoare...
[...] Citește tot
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Graurii
Un nor de grauri se rotea în jurul
podgoriei ce părea cu struguri copți,
dar n-avea câini de pază pentru hoți,
ci un gard mic, pe care crește murul.
Și se năpustesc asupra viei toți,
forfota-ncetează la semnalul
unui păsăroi ce strigă amarul,
că ciorchinii viței sunt total necopți.
Se pornește-n aer iar rumoarea,
prădătorii pleacă-n căutarea
unui lan cu recolta neculeasă,
unde lacomi, se vor așeza "la masă";
apoi sătui de atâta pendulare
se retrag pe ramuri, scutiți de soare...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
Zborul, mă unește cu infinitul
trecând prin toate formele
ce-mi stau la îndemână
iau chiar formă de triunghi
și astfel baza rămâne Pământul
și vârful se unește cu cerul.
Soarele apare și inundă triunghiul
cu Lumina sa plină de iubire
și mă scufundă-n sfera puterii
pentru a putea cunoaște eternitatea
acolo stau la masă cu îngerii
cu Liana și cu Mama Mamelor.
Mă învîrt printre stâlpii adormirii
și mă întreb ce forme au
unii sunt ca o colonă
alții sunt răsuciți ca vița de vie
și alții poartă forme geometrice
cu simboluri bine alese.
M-am legat de un stâlp
ce poartă semnul iubirii
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și viticultură, adresa este: