Poezii despre Soare și viticultură, pagina 3
Călător
Pășesc pe pământul
unde-această limbă și-a păstrat intacte
zdrențele; vârtejul ei
de crini
și de cazanii.
Planez peste
focuri de tabără și ghețuri care se topesc,
în acest zbor rătăcesc
între abis și sfințenie.
Sunt călătorul care poartă cu el
un pământ mitic
și o liturghie de flăcări.
Am visat un sat
cu podgorii
( sau a fost o navă
forfecată de ghearele piraților?
[...] Citește tot
poezie de Salgado Maranhăo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași
în reci dimineți de toamnă târzie
suspină doar vântul prin vița de vie
ce frunza pătată demult și-a lăsat
la streașina casei din margini de sat
când gândul s-așterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme
iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
și vise mă-mbracă cu frunze de-aramă
când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeași sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacii
Soarele nebun, a copt aracii,
Viile fierb mustul în apus,
Dănțuiesc inegalabil, dacii,
Veșnicia parcă i-a sedus.
Își ascut săgețile pe piatră,
Moartea o înfruntă... ireal,
Coc făina timpului în vatră
Și aprind uitările pe deal.
Fulgeră nescrise centenare,
Steagul dacic e nepieritor,
Apele și munții sunt altare
Oglindite-n chipurile lor.
Buciumă la stână infinitul,
Brazii și izvoarele doinesc,
În ferestre curge răsăritul
Ca un ritual nepământesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vița de vie
Firav lăstar, viță de vie
Te-am tuns... Ai început a plânge
Și-o lacrimă de apă vie
Străbate, ți-a pătruns în sânge.
Pornești sfioasă și timidă,
Aduni miresmele în floare,
Bobițe mici din aguridă
Le-așterni în mângâieri de soare.
Din raza lui culegi dulceață
Și-o dărui ca pe o comoară,
Te scalzi în zori de dimineață
În roua nopților de vară.
Lianele se-ntind departe,
Ciorchini în frunze se desfată,
În pârg dau boabe sidefate,
Ard nurii sânilor de fată.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viticolă
... vie, sau moartă,
nu se lasă boaba mucegăită
să-și dea zeamă, ce-i scursă că-i spartă,
să pretindă că locu-i să stea, ea, arăcită
și se ține să strice licoare
de ciucuri, ce rabdă
și zile ploioase și crâncen de soare...
ținând să-și dea tot, să nu cadă,
să umple budane din cântec de corzi
și strigă, sfrijita, că ea dă savoare,
seva-și trage din sănătoase origini, de pe jos, nu din lorzi
și poate să dea surogat de valoare
ea, ce-i amestec de coajă...
și-i simt minți în putoare,
ce întind din micelii
să-și facă ciorchini cu alte boabe... hidoase arătare...
e parcă urmașa ce mistic înșeală orice om, pe copii, înhăitată-n înhăitații Irozi.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile mele...
În ziua în care am învățat să respir
ochii mei inocenți
au văzut pentru prima oară lumina
în frunzele viilor am fost înfășat
strugurii se transformaseră în sânge
imediat mama mi-a schimbat veșmintele
învelindu-mă în straie albe
m-am trezit într-un clinchet
de clopoței și-n ciripitul
unor mici vietăți
în nuanțe pastelate
pe un fond verde intens
ochii mei deveniseră verzi
apoi am descoperit dogoarea soarelui
atâta căldură
atâta lumină
mama mă dezbrăcase lăsându-mă gol
să ma scald în razele lui
de atunci totul se repetă
cadru după cadru
[...] Citește tot
poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde
Retina mi-e o întidere de clorofilă
ce-aș vrea-o melanina-mi, să-mi astâmpăr seve
prin rădăcini ce-nalț la cer, la soare... milă
s-amestec; galben cu albastru-n crud de verde...
... să mi-o-nroșesc cu sânge-n ruginiu,
s-o beau licoare-n viile dospite
și galbenă s-o plămădesc din spice, auriu
covrig, inel s-o fac pe degete dorite...
... să fiarbă-n tonuri în culori multicolore
de flori neasemuite-n gând, încântătoare
în amestecul de-aromă cu penel de aurore...
să mi le fac leac singur, să-mi înving redoare.
Îmi dă respirul veșnic frunza pulmonară,
ce moare să se nască tot la fel, dintr-un nimic,
fără de plâns când cade; să nu fie o povară
la neaua sură-ntinsă-n iarbă... pe un coliliu de dric...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase peisaje semnificative
I
În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoșului,
Albastre și albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mișcă în vânt.
Pinul se mișcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.
II
Noaptea are aceeași culoare
Ca brațul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul potirului
Când holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice în picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.
Când painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e barba lui Domnu Cristos.
Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,
Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu painea de-a pururi a neamului meu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă treci râul Selenei
Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deși-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ține.
E-o sară frumoasă - adormită deși este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oștile florilor mândre;
Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine
Până la vârfii din nori cu liane încolăciți-s,
Care cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.
Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde
Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.
Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor; negrelor boabe,
Mari, cu merele roșii ca fața cea dulce-a Aurorei,
Mișcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;
Iară pe marginea mândrei grădini înălțată-i în huciuri
Vița de vie cu frunza întoarsă ce umbră dorește
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și viticultură, adresa este: