Poezii despre Venus și timp, pagina 2
Privește-ți, omule, frumosul din suflet...
Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.
Privește-ți, omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiuni zodiacale
sunt Taur și trăiesc în grația lui Venus
frumoasa mea regină mi-a dat romantismul
lupt de când mă știu să mă ridic mai sus
de cât mă ține sufletul și organismul.
nu joc teatru, nu fac nici exchibiții
dar mi-ar plăcea nespus să fac o magie
să mi se împlinească marile ambiții
să scot slove de aur de la nostalgie.
sunt Taur la coridă într-o mare arenă
cu toreadori care înfig săgeți în mine
mă doare, sângerez, dar iubirea perenă
mă ajută să iert să sper că va fi bine.
nu știu ce e ura, mă vreau mereu serenă
luminile credinței îmi fac zile senine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Deja luna se înalță
deasupra dumbrăvilor cu portocali.
Venus strălucește pe cer
ca o pasăre de sticlă.
Lumini de beriliu și ambră
dincolo de munți,
iar deasupra oceanului
un cer porfiriu de porțelan.
Noapte în grădină,
apă în toate formele ei
miros de iasomie,
privighetoare a parfumurilor.
Parcă războiul a căzut
într-un somn adânc,
în vreme ce florile Valenciei
sorb Guadalaviarul.
[...] Citește tot
poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul cecen
(după război)
Sau... Trandafirii războiului cecen
Am visat un trandafir - o floare ofilită
Ieri, estul era mândru de el,
iar azi nimeni nu cântă trandafirii,
Îl bombardează, îl împușcă.
Acum, floarea stacojie e-n dizgrație,
soldatul rus a nimicit trandafirul,
l-a călcat grozav cu cizma lui murdară
în grădinile în care au crescut trandafirii...
Cred că e mare necaz
pentru că odată, în liniștea nopții,
când soarele n-a strălucit, ci doar luna
m-a privit uimită, văzând cum Zeul
[...] Citește tot
poezie de Valerian Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică la lansarea cărții "Pe-un ficior de plai" de Laurian Ionică
Când erai mic erai supus,
Sau cel puțin așa ai spus.
Și după doar puțină vreme
Ai început să pui probleme.
Vedeai în fete tocilare
Ce-și luară nasul la purtare,
Nu le credeai deloc naive,
Ci doar exemple negative.
De cum crescuși ceva mai mare
Avuseși gând de însurătoare
Și vai, simpatica copilă
Căzu în plasa din idilă.
Apoi, cu chip de îndrăgostit,
Deși erai ceva, pilit,
Te repeziși și la dansat
Făcând eliptic un pupat.
[...] Citește tot
poezie de Elena Buznă din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimicuri înșelătoare
în spatele casei
muzica unei ștreașini mi se pare firească
noaptea aș fi ipocrit să nu spun cât mă sperie
distanța până la ziua de mâine
înseamnă atât de puțin să merg pe picioare
focul se stinge treptat convins că adorm
luna în casa a v-a înseamnă tuberculoză
cu masca pe față o floare cere să bea din același pahar
după mine
pot suporta alarma unei mașini
ca un plâns de copil când îi cresc dinții
important este ca durerea să nu ajungă la măduvă
cred că natura va face dreptate
în timpul acela mă numeai fericit
puțini dintre cei cu care împărțeam
aveau să mă caute
lumea ne făcea supuși influenței lui venus
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serile la Mircești
Perdelele-s lăsate și lampele aprinse;
În sobă arde focul, tovarăș mângăios,
Și cadrele-aurite, ce de păreți sânt prinse
Sub palidă lumină, apar misterios.
Afară plouă, ninge! afară-i vijelie,
Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit;
Iar eu, retras în pace, aștept din cer să vie
O zână drăgălașă, cu glasul aurit.
Pe jilțu-mi, lângă masă, având condeiu-n mână,
Când scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor,
Când ochiu-mi întâlnește ș-admiră o cadână
Ce-n cadrul ei se-ntinde alene pe covor.
Frumoasă, albă, jună, cu formele rotunde,
Cu pulpa mărmurie, cu sânul, dulce val,
Ea pare zea Venus când a ieșit din unde
Ca să arate lumei frumosul ideal.
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronica revistei "Turburele" (fondator Nelu Vasile)
Răsfoind revista-n toate,
Mă întreb cum de se poate
Să ții DEX-ul lângă tine
Și pe deal, când îți revine
Rândul ca să duci la iarbă
Caprele ce-și spun în barbă:
"Noi dăm lapte cu ciubărul,
Să mănânce autorul
De catrene și careuri
Doar produse fără E-uri!
Iar al nost' stăpân, prin fapte,
Face-afaceri necurate
Dând producția de lapte
Pe cuvinte-ncrucișate:
Unuia Teleormăneanul,
Ca să nu priceapă-organul,
I-a dat drept de autor
Fără capre pe răzor!
Apoi intră-n cârdășie
(Cică-așa a fost să fie!)
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În balon
Am un balon cu aer cald și cred că aș putea zbura
Pe fața nevăzută a lunii, să mă ascund de lumea rea;
Dar înainte să m-avânt în cerul ăsta ca un fum
Aș vrea cu mine să te iau, să-mi fii tovarășă de drum.
Vom zbura dincolo de nori și de acolo vom privi
Și-n curcubeu înfășurați, iubirea vom împărtăși;
La miezul nopții ca o ploaie de stele-aprinse vei cădea
Te voi usca cu o cometă și chipul ți-l voi săruta.
Și peisajele se schimbă, căci suntem ca într-o odisee
Iar râsul tău noapte de noapte va fi a mea Cale Lactee
Treptat și luna va descrește plutind pe bolta înstelată
Fiindcă nimic nu poate umbri iubirea noastră minunată.
Uite cum Venus licărește privind acest devotament
Când noi flirtăm pe cerul nopții duși de al dragostei torent
Și muza mea tu o să fii, să-ți scriu poeme de iubire,
Iar Orion și Andromeda ne vor veghea fără oprire.
[...] Citește tot
poezie de Graeme King, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venus din Milo
Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările țipă ca la începutul lumii și
oamenii învață primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor și înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
care nu se umple de sânge când țipă o pasăre sau
ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
și pe față și pe urmă să mă privesc liniștit,
fără tristețe și fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovați față de noi înșine
și față de alții. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-ați aflat decât că "a spera înseamnă aproape a trăi"?
Unde este această insulă dacă nu în noi înșine?
"Le péché c'est le Grec", ziceați dumneavoastră
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Venus și timp, adresa este: