Poezii despre Apollo
50 de poezii despre Apollo, zeul zilei, al luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui în mitologia greacă și romană.

Autoportret pe o frunză
Trupul meu
este aidoma unui creier de elefant,
Creierul meu
este aidoma trupului lui Apollo.
Foamea mea
este aidoma ierbii călcate în copite.
Iarba mea
nu este de mâncare.
Stelele mele sunt negre
pe ceruri albe, argintii de verbe.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zbor printre poeme
Sunt doar o amintire a ierbii din savană,
mă-ntrec cu telegarii caleștii lui Apollo,
despic lumini și umbre în ceasul meu de vară
și într-un ritm haotic alerg de colo-colo.
Am vise de-mprumut, speranțe, noi poeme,
donez eternității trăiri și multe gânduri,
prin noaptea mea albastră alerg ca-ntr-un safarii
strigând din nou lui Zeus:
" Sunt aici, printre rânduri!"
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Diadema clipelor
când inima imi cere să cânt și să dansez
dau muzica mai tare să răsune blocul
cu ochi deschiși la stele să mă extaziez
Apollo demiurgul a pus în mine focul.
flăcări de speranțe se se înalțe-n cer
în jocuri de lumină și sublimă culoare
căldură și iubire lumii să îi ofer
romantice poeme- reflecții de visare.
la valsul frenetic să chem iubitul meu
să nu mă lase tristă cuprinsă de tăcere
el este pentru mine dar de la Dumnezeu
o sărutare tandră mereu sufletul cere.
pe culme de extaz destram un alizeu
cu diadema clipelor mă gătesc cu plăcere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am pornit din matca Tisei
Eu am pornit din matca Tisei
cu moșteniri neînfrânate,
gonind cirezi de vise oarbe
din splendida păgânătate!
Se prăvălea-mprejuru-mi lumea
într-o sălbatică strigare,
când eu tăcut și singuratic
căutam o armonie mare...
Robust Apollo de la țară,
haiduc în goana tinereții,
chemat de dragoste și cântec
loveam cărările vieții...
Azi nu mai am nici râs, nici glume,
nici dor de zâmbetul femeii...
M-au omorât evangheliștii,
apostolii și fariseii.
poezie clasică de Endre Ady, traducere de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu,tu si o stea
Am vrut sa am o stea
Am vrut s-ajung la ea
Caci toata viata mea
Eu mi-am dorit o stea.
Tacut am privit cerul
Gindind la steaua mea
Si-am dezlegat misterul
Cind te-am vazut cu ea.
Tu mi-ai zimbit de-acolo
si mi-ai dat dragostea
L-ai intrecut pe Apollo
Dar mi-ai dat setaua mea.
Ai coborit cu-o raza
Incet in calea mea
Cu dragostea-ti cea treaza
Ceatunci mai scinteia
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Urâtul
îmi pare prea pustie casa într-un ianuarie cu frig...
urâtule, deschide ușa, nu aștepta ca să te strig.
aduci cu tine soare, zâmbet deși afară e omăt
cuvintele îți curg ca vinul din care beau și mă îmbăt!
ești un urât, nu ești Apollo, dar strălucești prin tot ce faci
nu te-aș schimba cu nimeni altul și de uimire văd că taci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Și s-a făcut noapte dintr-odată
și s-a făcut noapte dintr-odată
în ziua aceea mai tristă
din câte știam că există
în lumea noastră de vată
tu priveai doar într-acolo
de unde așteptai (poate) să vină
pasărea înveșmântată în lumină
subțire cum e lira lui Apollo
nimeni nu se mai grăbea încât
timpul parcă se oprise în loc
deasupra orașului răsăriseră luceferi,
la care când te uitai, luau foc
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bucuria primăverii
Mugurii plesnesc in vie.
Vântul cântă simfonie.
Zboară șirul de cocori.
Cerul este fără nori
Bucuria primăverii
O impart acum cu zeii,
Un Apollo si-o Diană
Un Orfeu in sânziană!
Flori imi colorează gândul
Si mustește viu pământul
Soarele e-n căutare.....
Vrea să dea o sărutare,
Nu oriunde, nu oricum,
Mai piezișă, după ulm,
Să nu-l vadă nimeni chiar
Că e crai fără hotar!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Mă fascinează mâinile mele
mâinile care au mângâiat,
au alinat dureri,
și au crescut vlăstare-copii.
Cu drag au muncit mâinile mele.
Privesc palma stângă,
cu atenție o privesc,
de emisfera dreaptă este legată
și seamănă
cu frunza de viță-de-vie palmată.
Ca pe o hartă, în palmă,
sunt încrustate linii și munți:
linia vieții, a inimii, a capului și a norocului;
munții lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi
muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii...
Brațul meu cu palma-frunză
prins de-un arbore crește-
arborele neamului,
iar dincolo de arbore
cresc rădăcini...
[...] Citește tot
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ode
1
Din grădinile lui Adonis, Lydia, iubesc
Cel mai mult trandafirii efemeri,
Cei care-s sortiți să moară
În ziua-n care s-au născut:
Înfloresc când soarele e sus pe cer
Și mor înainte ca Apollo, către seară,
Să coboare pe boltă dincolo de orizont.
Să facem din viețile noastre-o lungă zi:
Nu contează, Lydia, nopțile trecute
Și nu trebuie să ne gândim la cele care vor veni,
Nici cât de puțină vreme să trăim ni-i dat.
2
Să fii măreț, să fii întreg: nimic din ceea ce ești
Să nu exagerezi, nici să excluzi.
În fiecare lucrușor, fii totul. Dă tot ce ai
[...] Citește tot
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Apollo, adresa este:
