abdicare şi timp

Inelar

inspir substanţa ceţii

se ridică
din plutitoarea apă inamică
doar un lichid într-un lichid
licoare
pe sâni
pe coapsa caldă
mişcătoare
pe gura ca o proaspătă melasă
pe adormita piele mătăsoasă
topind într-o prelungă abdicare
meduzele
şi stelele de mare
aşa cum
tu
o să topeşti sclipirea
oglinzilor
în care ne unim privirea
lăsând să cadă

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pragmatica sentimentului

nu reiau acum toate divagaţiile
îngrămădite în tratate pedante
ale unor autori cu pretenţii
afişate poate prin naivităţile inocenţilor
desculţii împlinindu-şi destinul
agăţându-se de câte o chestie

nu caut nici vreo metaforă aleasă
nu iniţiez curente spargeri de tipare ecuaţii
nu pun la colţ nu somez nu abdic!
iau lucrurile ca şi cum
ar putea fi mai bune

***
ne întâlnim
să facem rost
de porţia dublă de spaghetti
(ştii... din alea milanese con apertura a stamattina)
de plaja presărată dinspre imaginaţie în realitate

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Hălăduie furtuna. Şi de frică
Parcă bate nu ştiu cine-n geam
Puricele inimii abdică
Trezindu-se când nu mă aşteptam

Îmi trag pest cap aşternutul
Mă ghemui mai mult în culcuş
Alături de mine trecutul
Şi spaima venind pe sub uşi

Nu mai am curaj. De teamă,
Parcă se aud paşi alergând
A cui o fi aceea care mă cheamă
Vocea ştrangulată, tremurând?

Zgâlţâie-se uşa din ţâţâni
Eu rămân ca un semn de-ntrebare
Parcă stau aşa de săptămâni
Fără ajutor şi scăpare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-le aripi

În gândul meu firav de lut albastru,
Am îndrăznit să cred că îmi exişti,
Sperând că universul, printr-un astru,
Mi-aduce un răspuns pentru cei trişti

În jurul meu e-atât de gri, de frică,
Ei nu mai ştiu de ce aici mai sunt,
Se pierd în grija zilei şi abdică,
Devin o umbră sumbră pe pământ

În jurul meu descătuşez vibraţii
Ce au uitat normalul, sau nu-l ştiu
Şi simt bătăi de inimi, respiraţii,
Care mă fac să nu mai vreau să fiu

Arată-le o cale, numai una,
Alege Tu, nu cred că ei mai pot,
Sau de o fac, trăirea ca nebuna,
Transformă totul într-un trist complot

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantonament

noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim dimineţile
ca şi cum...

vulnerabili/ hipnotici... hipnotizaţi
ne apropiem: nicio graniţă!

visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidităţii

suntem marionete
în primă instanţă niciun mecanism suspect:
noi înşine – specii cu neputinţă de clasat

ştergem pe jos
cu genunchii noştri de sânge
pălmaşi adunându-şi măruntaiele
din colţii Sentimentului

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provizoriu

În patul cu speranţe plouă din cer mirese
şi stă cu lumânarea aprinsă un zevzec,
se-mpart gogoşi cu urdă pe strada Zece Mese,
amantele de beznă se-ndrăgostesc sub bec.

În câte-o dimineaţă răsună veşnicia
ca un oracol hâtru şi îmbuibat cu vin,
din catifeaua minţii abdică laş pruncia,
şi-atunci, nevasta tristă se-ncurcă c-un vecin.

Adu-ţi deci lampa veche şi nişte mere coapte
cât timp îţi porţi ficatul ca pe-un pământ de flori,
vor anii trişti s-o şteargă pe fluviu, într-o noapte,
în bărci cu lăutarii cântând uşor din viori.

Dezleagă depărtarea, aprinde foc de vreascuri,
tu, cavalerul tristei figuri de semizeu,
căci şi-au pierdut arhangheli condurii printre teascuri
tot bătucind lumina din boabele de seu.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnatari

aşa a fost scris să fie
şi ne-am întâlnit
pe timp de război
cuvintele ne transformau
fără să ne dea de ştire
insidios făceau din noi
purtătorii cu acte în regulă
ai focurilor imprevizibile
ai pământurilor moarte

nu puteam fi
decât experţii
crestăturii fatale
în inimă vie

câmpul se colora roşu-vineţiu
o pasăre trudea să acopere
iluzorii ne păstram
în veşmintele falşilor eroi

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S. for Love!

timpul acesta nu ştiu dacă privilegiat
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferenţă mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu

aşa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul îşi reprimă neliniştile în aripile desfăcute
spre interiorul descătuşat al pământului

Poeţii reabilitează lumi
nicio răzvrătire a trestiei:
metaforă maronie
intrată în realitate

cuminţi pajiştile renunţă la prejudecăţi
abdică de la virginitate atâta vreme cât au
certitudinea acelui "cu totul altceva"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţ sau cerşetor?

Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.

Bărbatul, pentru-a-nţelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!

Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:

"-Dacă cazi, să te ridici,
De eşti rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ţii în pământ, în tină!

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am ştiut

Poate n-am ştiut (ades se-nvaţă)
Că trăind cei şapte ani de-acasă,
Cu alese-nvăţături, doar eu,
Voi trăi în viaţă cel mai greu.

Azi mă poartă viaţa (şi constat
Că de la iubire-am abdicat...)
Pe cărări cu desfrunziţi copaci
Unde stau la pândă mii de draci.

Tatuaţi, cu pantalonii rupţi,
Unii dintre ei, de mult cărunţi...
Nu mai ştii de-i cerşetor sau vip...
Chiar şi viaţa este-n contratimp.

Vezi puştoaice cu buricul gol...
Ce-i real,?! Ce-i la televizor?!
Şi online te duci la-nmormântare.
Cu pomana-i altă întrebare...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!