aripi şi lumină

Mantie, cerul

Norocul zilei era lumina
Unui pescăruş cu lacrimile pe aripi,
Mîhnirea ei, cînd apa durerii
Trece de pe aripă în ochiul de viaţă.

Cerul mantie vroia
Peste minunea acestei priviri a florii
Încă nechemate de trecerea unei stele.

Clipa neîncrederii în adîncuri,
Poate ploaia, poate seara ce vine...

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In amintirea aripilor unui fluture de lumina

A ars
si nu a ramas din el
decat amintirea
prea rece
si trista,
o simpla cenusa
a unui timp fara nume
a unui popas fara urme...
si-atat!

Am plans
si a disparut orice umbra.
singurul lucru cu care
nu stiu ce sa fac...
amintirea.

poezie de Consuella Efrim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

dator aripilor bahice
mişcate de învăţăturile
criticului meu literar
Ghidirmic, Ovidiu
prin mir
de lumini esenţiale

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul vieţii

Pe aripa stângă
Aprind lumânarea inimii.

Pe aripa dreaptă
Aprind lumânarea...

Între cele două lumini
Se zbate universul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ta

tu eşti lumina lămpii
care atrage fluturi
în jurul ei...
se rotesc într-un dans efemer
al destinului
şi cad istoviţi cu aripile arse
de lumina ta
în întunericul nopţii

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...din întuneric spre lumină...

Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o fiinţă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibraţii se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranţa nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existenţă...
Acesta-i finalul în Paradis.

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi acela dintre noi
care nu va avea aripi
să ramana la sol
cuiburi sa construiasca
şi-n noptile-n care
vreunul va cadea
sa aprinda lumina
locul caderii
va deveni o casa

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul la puterea infinit

Mă acoperă
cerul
uneori
ca o aripă
pliată pe inimă
când răspândesc
tăcerea magică
peste plante

adorm în fiecare
spaţiu gol de cuvinte
şi mă las alungat
în ploile revărsate
cu lumina
poemului

ridicând timpul
la puterea infinit.

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între floare şi tine

Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii,
Scuturându-se în aripile vântului,
Atunci ai văzut un înger între floare şi tine,
Mărturia că El este în toate: lumină şi adevăr.
Iar tu eşti trup din iubirea Lui,
Căci şi pământul este clipă din clipa Lui.

poezie de Camelia Opriţa din Iubirea este un ceas în care timpul nu există, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lumea este o mansardă,
urâtă, goală.

Florile sunt butuci,
stelele greu le urci.

Rătăcesc prin mărăcini,
fără aripi, fără lumini.

Îngerii dorm în şanţ,
beţi ca nişte dorobanţi.

Semenii mei
nu sunt zmei.

O, sunt blegi,
să-i legi.

poezie clasică de Eugene Ionesco din Discobolul (martie 1933)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!