Poezii despre autobuze și noapte, pagina 2
Un fapt divers (Baladă)
Zori de zi primăvăratic
La sfârșit de Făurar,
Orizontu-i de jăratic,
Iar câmpul, peisaj rar.
Este pe sfârșite iarna,
Ici-colo, ceva zăpadă,
Făt Frumos și Cosânzeana
Au plecat la promenadă.
Merg obișnuit în rând,
Potrivindu-și pașii lor,
Parc-au citi de curând
Codul Manierelor.
Par în plină tinerețe
Poate că-n Luna de Miere,
Dar respectă cu strictețe
Regulile Rutiere.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autobuzul
Într-un oraș sec, friguros, pe niște bulevarde triste
Și monotone, în viețile line și plictisitoare a multor muncitori calificați
În seria învechită de autobuze RATC care circulă prin oraș de vreo 15 ani
A apărut peste noapte un autobuz gri cu ferestre cenușii.
Era strălucitor ca o piatra de agat alunecând pe străzile înghețate,
Străbătând distanțe și înălțimi obișnuite,
Ca umbra unui vis aproape uitat pe care l-ai lăsat
Să ți se scurgă printre degete de dragul stabilității,
Ca o gură de aer proaspăt sub un lac plin de nuferi.
Inițial, doar am auzit că există, apoi l-am văzut în treacăt
Mereu în partea opusă a drumului
Fantoma fumurie a orașului, duhul misterios
Prin ferestrele cărora doar poți ghici ce se află înăuntru.
L-am așteptat cu biletul în mână și căciula în palme
Ca pe acea șansă care ți se oferă o dată la 100 de ani
L-am așteptat cu ochi sclipitori și o răbdare cuminte
Zărindu-l mereu însă numai în treacăt, prin ferestrele murdare
Și zgâriate ale vechilor galbene autoturisme, cu scaune pe plastic
Mâzgâlite cu markere de diferite culori diverse injurii.
Într-o dimineață, așteptând în apropiere de stația terminus
[...] Citește tot
poezie de Ecaterina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte banală
Băusem prea mult în noaptea - aceea...
Era ora când totul ți se pare posibil,
chiar și învierea din morți,
chiar și schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau și se-nchideau într-una porți,
scârțiind între renunțări și ispite.
Era ora când totul și se pare simplu și posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele și nehotărârile celorlalți,
și totul îți apare clar și categoric,
ca într-o operă desăvârșită de artă.
Ce operă de artă
poate fi mai desăvârșită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieții lui?
Am spus și eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simțit și eu pur, vorbind despre dragoste,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
M-ai auzit, te strig mereu
De când mă scol și-n vis de noapte,
Că fără tine nu sunt eu...
Cuvântu-ți vânt m-aș face, șoapte.
Din poză te-am făcut icoană
Și-am pus-o-n față la altare
Să-nchine-o lume ce se-nșeală
Căci nu mă crede cât mă doare.
M-am răstignit în vârf de munte
Pe crucea-naltă din Bucegi
S-adun mulțimile să asculte
Că doar te vreau și să nu negi.
Am pus afișe-n gări, în trenuri
Și-n stații de autobuze,
Ca inima să ți-o cutremuri,
Ruinele-mi să mi te-amuze.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esenin
în viața anterioară
purtam o căciulă mare
cu urechi pentru că
trăiam undeva unde
era foarte frig
eram un mujic trist și sărac
care muncea din greu
pe pământurile Mamei Rusia și
aveam mâinile pline de
bătături de la coarnele
plugului
cred că
într-o zi
de acolo
din imensitatea glodului
l-am zărit pe Esenin
trecând
ca un boier
[...] Citește tot
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și a fost seară, și a fost dimineață
de fiecare dată când mă trezesc îmi repet
nicio zi nu se termină așa cum începe
și niciun om nu moare după cum a trăit
așa cum s-ar cuveni
uneori ziua începe
când întunericul înțarcă lumina
în parc un bătrân mă roagă îngrijorat
să mă uit la părul lui
a simțit o atingere
poate o pasăre-n zbor și-a făcut nevoile
poate o picătură de apă
are programare la medic și n-ar vrea să se facă de râs
zâmbesc mă uit la el și-i spun
doar o picătură de apă
printre hidrobicicletele trase la mal
bătrânul dispare ca un cărăbuș
scăpat din morișcă
seara trec pe lângă zidul meu preferat
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima întrebare
Eram obosit, îngrozitor de obosit, unii spuneau în piață pe la colțuri, ei, un visător nebun. Trăiesc în timpuri false, în vremuri furate, caut fără rost, un rost, fără sens, într-un deplin nonconsens.
Orele curg greu, mă ard acele ceasornicului și strig, desigur în pustiu, acum nici ecoul nu îmi mai răspunde, s-a vândut pe două copeici false. În jur, pereții umezi de lacrimi, ai mei, ai cui îi vrei.
Simt acut absența mea din acest trup, lovit de anii ce au căzut, cum au căzut.
Tristețea curge rece, pe aici nimeni nu trece, nici nu ar avea de ce. Mi-e atât de frig în camera mortuară, glasul fusese inundat de vise. Vroiam să pun o întrebare, desigur ilogică, în eterna și fascinanta mizerie din noi, din jur.
Clipele se cățărau asurzitor pe pereți, amurgul era răgușit, nu am știut atunci. Treptele urcau către nicăieri, cu gândurile scurmam cuvintele, într-un spațiu ros, de ură, de prostie, mirabilă prostie.
Era ora 20-20, era târziu, am vrut să fug, nu am putut, lipsea ușa. Pe strada oarbă de oameni se târau urme, de ce...
De ce vrei, de oameni, de porci, de șacali.
O bătrână se tăra agonic, pe unde apuca, dacă apuca
Ce, ce... apucă ea ceva, nu aveți grijă, e versată.
Un autobuz ruginit se târâște pe o râpă, tușește la fiecare colț, de drum, de viață, cine știe, ce să știe...
Ce, ce... nimic
Pe cer, nimic, luna s-a ascuns după un nor, evident chior, deci am găsit-o. Nu am știut ce să fac cu ea... hei, o cumpără cineva!
Într-un parc, doi boschetari discută telepatic despre efectul benefic al gazelor de seră asupra...
Offf, am uitat...
Pe o stradă murdară, un hotel chior, unii spun famat, să-i pun o crizantemă sau două sau poate nouă și un pat stricat, obosit de legănat.
Două personaje debusolate de propria inexisteță fac sex neprotejat, nici nu aveau cu ce să-l protejeze, erau săraci, nu...
O iubire ratată, între arcade de zbenguieli eșuate, scufundată într-o noapte.
Crestez gânduri în întunericul lumii într-un sanatoriu numit de unii retoric, viață, verzi, gălbui, cum vrei să le pui, cui, oricui.
Totul contrastează logica bunului simț.
Ha-ha-ha, mai simte cineva ceva.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără cuvinte
azi m-am trezit devreme
cu o mare durere de cap
toată noaptea am visat
că le recitam poezii serafimilor
și trebuia să utilizez cât mai multe cuvinte
niciodată pe-același sau unul asemănător
deoarece la fiecare greșeală lor le cădea câte-o pană
iar în lume se mai stingea câte-un poet
și fiindcă la noapte aș putea avea același vis
m-am gândit să mai elimin din ele
am luat dicționarul
am citit pagină cu pagină
cuvânt cu cuvânt
apoi am început să le tai cu o linie neagră
suficient de groasă cât să cuprindă literele cu coadă
dar și pe cele moțate
[...] Citește tot
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diateza învinsului
1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor și te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alții. O lună în Blocul Scriitorilor și-ai slăbit.
Ai filtrat lumina și întunericul dar n-a rămas nimic.
Ca din cearșafuri ai fabricat o sfoară din zile
și-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuți dar n-ai reușit.
Erai conștient de limite și n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morții
ca să rămâi aici fără să fi claustrat în propria piele
dar n-ai făcut-o. Te-ai mulțumit cu ideea că toți oamenii au limite
dar nu și le cunosc încă și de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbești despre granițe
ți-ar plăcea mai mult să-ți aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat
[...] Citește tot
poezie de Leonard Ancuța (26 iulie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zepeline peste piața Bucur-Obor
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetățenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecții pentru bărbați, femei & copii
indicatoarele de circulație se muiaseră de plăcere
țigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
își suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...
Erau nebunești, aveau expresia nebunească pe care ți-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculețelor de la lift,
erau extraordinari și amenințători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu țineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul mașinilor de mic litraj parcate în
fața magazinului Materna
erau pure mașinării, mecanisme de ceas care nu-nțelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumașelor pentru copii,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre autobuze și noapte, adresa este: