Poezii despre avalanșe și lumină, pagina 2
Complexitate de idei
pentru Otilia Stancu
se prăvălesc emoții ca o avalanșă
fluidități de gânduri se scurg în clepsidră
înot în valuri tulburi ca o hidră
și cuceresc cu versul a poeziei branșă.
lumina mă privește sentimental poet
dialectici îngerești picură din condei
adâncimi de suflet scot pe rând idei
beții de cuvinte le transcriu discret.
fericiri transcendente le așez în salbă
o port cu mândrie în lumea întreagă
ca romanța inimii ce mă umple de vlagă
vibrantă ca timpul într-o caleașcă albă.
viața mea-i complexă nicicând vagă
înflorește-n ramuri ca florile de nalbă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de gheață
calotă de gheață te salut!
pe tine peșteră
cu stalagmite în blănuri
molatice de urs polar
căutând spre paralelipipede
cu căminele hibernale
evadând lebede albe
pe cerul de porțelen.
stalactitele scânteie lumini.
patinuare-ngemănate
cu pârtii repezi,
unde pinguini în boburi
cu eșapamentul de viscol
dau ocol avalanșelor de înghețată.
dincolo de mantinelă
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Nelu Huidici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuirile îndepărtează sărutul
Depărtarea plânge prin ochii timpului,
Tu plângi prin lumina ochilor mei,
Clipele se pierd în uitarea regăsirii
Dintre două statui ascunse sub tei.
Bucuria dispare-n cuvinte-nfundate
La gura cu sânge pătat cu petale,
Nasc perle în dinții de lapte-a iubirii,
În roua cu rime ies lebede-n cale.
Luna face baie în spume de dor,
Ne spală cu raze rotite pe frunte,
Avalanșa de-ntrebări umple întregul
Unde-n nisip se cerne un munte.
Travaliul vieții amețește în noi,
Închipuirile ne-ndepărtează sărutul
De s-aud lacrimile transfigurând
Jilțul ce ține, în palme, pământul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedormite dorințe în netăcere
în avalanșa din nesomnul palmelor negăsindu-mă ecou
dezmint că mă-ndrept spre nicăieri
mai vreau să stau puțin în timpul nepetrecut
cu despletite nopți în tresăriri
nu-mi pasă de ce plouă-n vreme
alerg nenăscuta atingere din întredeschisa lume
alung nedorința afară-n noapte
un chip
aprind prezentul să nu-mi mai fie frică de umbră
îmi e atât de dor de jocul serilor flămânde
cu lumina coapselor în brațe
îți aduci aminte?
râdeam cu nisipul pe buze
tu cu valul pe sân în cea mai frumoasă melodie
alerg acum nici nu mai pot să fac ceva
în afară de a scrie
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia surâsului
geografia surâsului o știu pe de rost
de pe buze prin cord coboară spre glezne
coloana iubirii destramă timp anost
prin vraja timplui nu circulă bezne.
avalanșe de poeme coboară spre călcâie
izvoare de emoții scaldă mari pasiuni
cu magica splendoare țin gândurile-n frâie
când lumini de aur se împletesc cununi.
o vară de poveste am cumulat în cord
magnolii roz au înflorit a doua oară
parfumul diafan plutește spre nord
estompând tămâia și mirosul de ceară.
slove care zâmbesc lumii îi acord
boemia sufletului nu vreau să moară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avalanșa de emoții
în grădina fermecată-i feerie de lumini
concertul de greieri răsună în noapte
zefirii fericirii se leagănă în crini
făpturi îndrăgostite împrăștie șoapte.
m-a acoperit total avalanșa de emoții
în culisele verii o poveste se naște
stelele ning iubirea din constelații
din regatul albastru luna îmi zâmbește.
sărutul serii mai stăruie pe buză
mângâierea nopții o resimt pe față
mai mult ca niciodată sunt aproape de muză
mă iubește, mă inspiră, mă răsfață.
ascult vântul romantic cântând din frunză
armoniile nopții se descriu în prefață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire scrijelită în zăpadă
Iubire scrijelită în zăpadă
Și dăltuită pe versanți de munți
Zadar îți cad cuvintele-n cascadă,
Zadar te vrei jurată pe la nunți,
Zadar te vezi pornită-n avalanșă
Spre nu știu care suflet prea naiv,
O viață pentru tine-i o revanșă
Pictând în cenușiu un ROGVAIV.
Mă-ntreb câți oare-ți vor cădea în plasă,
Oare la câți speranțele-ai să-neci
În marea înghețată ce nu-ți lasă
Vreun strop de val în iernile prea reci?
Pe câți vei păcăli pictând cu-albastru
Un cer ce se refuză colorat,
Visând aiurea vreun departe astru
Ce din greșeală să-l fi luminat?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Re-naștere
Mai naște-mă odată și-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură și-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Și sufletul îmi e întunecat.
Și de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanșă, vaiet ori vulcan,
Să simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieții simt alean.
Poate că n-am știut să strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Și renăscând, abia m-am mântuit.
Dar eu îți cer: mai naște-mă odată!
Un zâmbet vreau să fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau să pot s-o iau de la-nceput.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonăm delicat și extatic în vis
Am dat curs oficial poeziei, Miss,
și ne-au crescut aripile până la Cer...
Cine, oare, mai poate opri palpitația
metaforei care zvâcnește din instinctul
nefalsificat al sângelui meu,
din avalanșa de paradoxuri a cărnii tale,
din logica și suferința cuvintelor care ne dor, Miss,
atunci când ele își părăsesc indiferența originară
și folosesc Timpul ca pseudonim,
așa cum se întâmplă cu poezia a cărei direcție
merge în sensul umanității,
cu poezia care, în fond, este un spasm al ispășirii tale
și un spasm al ispășirii mele ispășire echivalentă
într-o inimă comună și o sete a spiritului în oglindă?
Știi, Miss, că orice poem născut și nu făcut
încetinește, deseori, mersul inimii și ne indică
distanța până la Iad și punctul ce mai îndepărtat
de Paradis?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între buzele tale se ascunde viața mea
porțile Paradisului s-au surpat odată cu nașterea ta
și tăcerile tale erau ofranda oferită cuvântului
asemeni dervisului rătăcitor, pornisem în căutarea adevărului
fără să știu că adevărul mă aștepta într-un sărut
dar nimeni nu înțelege când ajunge în viață dacă nu este pălmuit
și dacă nu-și urlă durerea. să se știe, să se audă
trăiam fără să știu, muream fără să vreau, Sisif rostogolindu-și viața
și viața te căuta, așa cum curbele de nivel dau ocolind muntele fără să se cunoască
și a fost vremea poveștilor, momente de vrajă întretăiată, sacadată
și buzele tale se umpleau de Duhul Sfânt, cuvântul le despărțea așa cum despărțea ziua de noapte
și lucrarea se-împlinea, zidită din lumină, lacrimi și sudoare.
și era noapte sau poate zi, dar timpul se purta ciudat
încercând să treacă de Poarta Sărutului
copilul se vrea legănat iar și iar, susurul poveștilor își jelește sleirea
unda lacului se tulbură privind asfințitul
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre avalanșe și lumină, adresa este: