Poezii despre avalanșe și suflet, pagina 2
"Așa cum..."
la începuturi sentimentele ardeau
așa cum numai sentimentele pot arde
în foc de artificiu și petarde
ca un cuvânt primar, rostit pe șleau
apoi în avalanșe de cuvinte
așa cum numai avalanșe curg în cale
sorbind în sine când un deal când vale
am modelat o dragoste. Fierbinte
din colb stelar și raze lungi și reci
așa cum poate fi doar dragostea curată
fierbintea dragoste în spațiu dizolvată
am atașat-o epitetului-de veci
și ne-am pornit prin lume amândoi
așa cum pot porni doar suflete senine
și împletite-n aliaj de ștofe fine
cu coarde lungi din inima din noi
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua porților deschise ale stufărișului european sau amintiri dintr-o viață în care eram: un râu dușmănit de maluri
Un torent de gânduri amenințător lovește zilnic,
răzorul înflorit cu brândușe de toamnă,
din suflet.
Apele lui cresc sub o ploaie străină,
înăbușind focul rugăciunii inimii.
Șuvoiul crește și dizlocă continuu,
maluri din sufletul meu înflorit.
Învolburatului râu se-alătură gânduri din țări pacifiste,
într-o alianță ecumenică îndoielnică.
Bucata mare surpată din mijlocul inimii
e fiul meu, ce cade lovind cu putere valul,
într-o ultimă acțiune de împotrivire.
Puhoiul îl preia cu brațe uriașe ridicate spre cer,
într-o îmbrățișare de adopție și otrăvire instantanee.
Sub avalanșa gândurilor existențiale
mi-amintesc de apucăturile unui fost fiu, ca mine...
O carte scrisă la beție, cu inițiale.
În negura înserării
văd apropierea valului ucigaș!
[...] Citește tot
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire scrijelită în zăpadă
Iubire scrijelită în zăpadă
Și dăltuită pe versanți de munți
Zadar îți cad cuvintele-n cascadă,
Zadar te vrei jurată pe la nunți,
Zadar te vezi pornită-n avalanșă
Spre nu știu care suflet prea naiv,
O viață pentru tine-i o revanșă
Pictând în cenușiu un ROGVAIV.
Mă-ntreb câți oare-ți vor cădea în plasă,
Oare la câți speranțele-ai să-neci
În marea înghețată ce nu-ți lasă
Vreun strop de val în iernile prea reci?
Pe câți vei păcăli pictând cu-albastru
Un cer ce se refuză colorat,
Visând aiurea vreun departe astru
Ce din greșeală să-l fi luminat?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râs
E timpul meu să râd, să fiu iar vesel
Chiar fără de motiv, doar pentru tonic
Să-mi fac mintea cu suflet tot armonic
Și inimii, de-are necaz, să îi zic... lese-l.
Să simt că fruntea descrețește-adâncuri,
Că ochi-mi sunt lucioși, se sparg în stele
Și dinți umbriți scot albul de sub piele
De buze se-aninând de colțuri, din rărunchiuri.
Trup să-mi tresalte-n zvâcnete, avalanșe,
Poate și lacrimi să îmi dea de-atâta bine
Și să mă-ngenunchiez, mă prăvălesc pe vine...
Din poze, instantanee pereții să-mi fac planșe.
Și glasul cu inflexiuni în descărcări promise
Doar să irumpă-n hohote-unicat, să m-umple;
Să simt că nu mai pot -fragil ferice în tâmple-
De atâta râs, de OM... Singur ce-o fac... și-n vise!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul iubirii
Din catedralele sufletelor triste se ridică la cer
cântecele inimilor noastre,
Cântece ce vor să îți vestească haosul infernal
în care se scaldă omenirea.
Vibrațiile muzicii zguduie magistral bolțile albastre
ale cerului domnesc,
Scormonind apoi toate colțurile Universului
pentru a-ți da de veste.
Plutind pe portativul stelelor, notele se rostogolesc într-o avalanșă nebună
Spre cel mai îndepărtat întuneric unde se termină materia cosmosului.
Aici, în tărâmul începutului și sfârșitului,
într-o singurătate absolută
Dumnezeu își doarme armonia pierdută
în leagănul uitărilor eterne.
Murmurul trist al umanității întrerupe
visarea solemnă a bunului Domn
Care ascultând ondulațiile pline de durere
ale cântecelor noastre triste
[...] Citește tot
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai dă-mi o șansă...
... mai dă-mi o șansă, Doamne, să ies cumva și eu
din apele ce toamnei plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
și liber cum cuvântul din versul ce Ți-l scriu
mai dă-mi o șansă, Doamne, să scap cumva și eu
de chinurile foamei ce-o duc ca un ateu
de golul care strigă la suflet însetat
de foc ce-ar sta să frigă și tainic și curat
de spații care-mi fură și gând și sentiment
și pâinea de la gură și ultimul moment
mai dă-mi, Te rog, o șansă să iau de la-nceput
această avalanșă de chinuri și de lut
nu alte lumi mai drepte, mai fine și mai moi
nu scară fără trepte spre cele de apoi
ci trece-mă cu rândul, cifrează-mă de viu
și lacrima și gândul și bruma de sicriu
[...] Citește tot
rugăciune de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Florin Alexandru Stana
Suntem făcuți mai mult din noapte
Suntem făcuți mai mult din noapte.
Prezentul cu scânteia lui nu poate
să lumineze-abisurile toate
Și veșnicul amurg din noi.
Din când în când doar ies din adâncime
Ca niște vietăți din fund de mări
Necunoscute amintiri
Ce parcă nu sunt ale noastre,
Fragmente dintr-o viață pe care n-am trăit-o,
Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;
Un braț, o țeastă, lacul unui ochi
Cu nuferii pe care nu-i cunoaștem
Și-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.
În marii munți de-ntunecime
Sunt osândit să sap necontenit:
Ce voi găsi în adâncime,
Comoara unui gând nemărginit
Sau vechea stearpă-ntunecime?
[...] Citește tot
poezie clasică de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Re-naștere
Mai naște-mă odată și-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură și-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Și sufletul îmi e întunecat.
Și de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanșă, vaiet ori vulcan,
Să simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieții simt alean.
Poate că n-am știut să strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Și renăscând, abia m-am mântuit.
Dar eu îți cer: mai naște-mă odată!
Un zâmbet vreau să fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau să pot s-o iau de la-nceput.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii sunt fulgi de zăpadă
și viața asta e o iarnă continuă cu mici variațiuni de Paganini numite primăveri
sunt momente când fulguiește mai puternic ca după un război sau o calamitate
dar sunt și zile când nu mai cade nici un fulg de om de zici că suntem în deșert
am obosit să tot număr câți fulgi de nea vin și câți au plecat
văd goluri greu de suportat și nămeți de nesimțire
iar prostia își strânge resemnată armatele la rigola istoriei
jur Doamne că nu am pierdut nici un cuvânt din câte mi-ai dat
am trecut prin deșert și am pierdut lacrimi fără număr
și- am fost rătăcitor pe marea suspinelor strângându-le-n siajul zilei
oamenii sunt fulgi de zăpadă cu tot frigul singurătății strâns în suflet
îi vezi purtați de vânturile istoriei dintr-un noian în altul
și te întrebi de unde atâta tărie și cum de nu li se pierd visele
să nu mai numeri fulgii de zăpadă. lasă-i să-și poarte singuri de grijă
la recensăminte vor ști să se adune și să se scadă din taxe
și cine nu pune cruce pune degetul pe rana statisticilor inutile
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In vazduh de inima
De strajă-n apa duhului, toiag izvor, Scriptura
În stâncile de rând
Lovește Moise-n secetă, e Cruce și e nour
Sion în avalanșă, Duh Adevăr Mângâietor
Ostașii Domnului peste văzduhul inimii, din « stema cea cu bour ».
Crengi rugăciune, timp, mugurind
Pe inimă văzduh din sevă de păduri
Tărâm, seism tectonic suflet, alt tărâm,
Liane, cruci latine, și brațele de rouă
Pe lacrimă, spre ceruri, pământ, rai nouă.
Cereștii mesageri, în iarna inimii sosesc
Pe scara mântuirii, colindul cerului, cu cetini
Trup Sfânt Pământ, Prea Sfintei Născătoare
Din iesle-n cină, cu Steaua de Lumină
Păstori și magi în peștera din Viflaim, se întâlnesc.
Altarele-n iertari, pe-mbrățișări de pietre
Zidit din jertfa spinilor - cunună
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre avalanșe și suflet, adresa este: