Poezii despre aviație și timp, pagina 2
Ocean de pământ
Eu mi-am clădit o casă la mijloc de Ocean,
Ferestrele i-s râuri ce curg din ochii mei,
Și mișună, pe unde sunt ziduri, caracatați.
Nu auziți cum bate la geam inima lor?
O, case ude,
Case-n flăcări
timp iute, iute,
Din avioane pică ouă
Atent! O ancoră s-aruncă,
Atenție ancora ce vine,
Ce bine-ar fi să vie dinspre cer,
Caprifoiul cerului se-nalță,
S-agită caracatițe terestre,
Iar noi suntem destui, destui să fim
groparii noștri proprii,
Palizi polipi ai valurilor de cretă,
O, caracatiți cu pliscul vost' pal,
În jurul casei este Oceanul
Ce nu se odihnește niciodată.
poezie clasică de Guillaume Apollinaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeii
In Grecia mă-ntreabă zeii
ce caut eu in lumea lor?
eu le răspund că-s muritoare
si am venit pe-un fir de nor!
imi cer să vadă avionul
o pasăre cu cioc de fier,
asa-i prezis sfârsitul lumii
in Biblii pline de mister
in mări inoată submarine
iar cerul este plin de foc
de sateliti si de rachete
azi pentru zei nu mai e loc
se-ncruntă Poseidon la mine
-si noi odată ne-am certat
in lupte am impărtit lumea
si-apoi pe rând.... ne-am impăcat
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, iar vine Crăciunul...
Doamne, iar vine Crăciunul,
Iarăși, singură voi fi,
Copilașii mei, niciunul,
Acasă, nu vor veni...
Le-am spus că-i aștept acasă,
Bradul să-l imbodobim,
Mi-au răspuns cu voce joasă:
"- Mamă dragă, nu venim...
Știi cât costă un bilet,
De avion, până la tine?
Îți trimitem un pachet,
Și niște bănuți, e bine?
La anul promitem, mamă,
Că ne vom strânge cu toții!",
"- Puii mamii, îmi e teamă,
Că-mi va suna ceasul morții.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp așezat pe omoplatul cerului
Timpul m-a așezat întâmplător pe omoplatul cerului,
La un pas de marginea spațiului apele câștigă
Dreptul de a-mi face beciul piscină,
Îmi statuez picioarele într-un bulz cu mămăligă.
Simt că mă pândesc avioanele pline cu îndrăgostiți,
Nervos trepădușii fără Dumnezeu desenează moartea,
Trasoare explozive fac bucăți din iubire,
Vopsesc în sânge pacea, deznădejdea li-i partea.
Și eu, de ce plâng Doamne pentru-o mică-ncercare?
Îmi voi pune acoperiș la casă, voi întări pereții
Și la marginea timpului voi pleca împreună
Cu femeia iubită, să vopsim la sălcii amenții.
Vom face cununi din curcubeie și stele,
Vom trece prin zodii ca zilele-n an
Și vom reveni pe pământ cu omoplatul cerului
Să-i dăm câinelui flămând un fragment de ciolan!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petrecere
Pe un drum prăfos de țară
Trece țanțoș o fanfară
Cu alămuri și timpane
Iar în zbor trec avioane.
Atmosfera e festivă
Trece și-o locomotivă
Deși drum de fier nu este
(dar asta-i altă poveste).
Dobitoace diferite
Mai istețe, mai tâmpite
Așteptând ziua să treacă;
Ici un cal, colo o vacă.
Vacă suprarealistă
Nu dă lapte și e tristă
Tristă e că toată vara
N-a văzut trecând fanfara.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa (2 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorind prin ramuri
În nod mi-s mâinile legate,
le-am desfăcut de-atâtea ori
în fiecare miez de noapte,
când te priveam ispititor.
Tulburătoare inocență,
surâs blajin, îmbătător,
mă înăbușeam într-o demență...
Nu mai eram un muritor.
Dar timpul zboară peste noi
într-un aeroplan fantastic,
pluteam deasupra, doar noi doi
două suflete de plastic.
Mai sunt și acum câteva cioburi,
rânjesc, pășind, fără să simt;
mi-am însumat atâtea moduri
să-ți spun cât de mult te-am iubit.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bobârnacul
Nimeni nu poate să-și dea seama
Ce efect poate avea acest
Bobîrnac,
Nimeni nici măcar dumnezeu nu poate
Să-și dea seama,
Care a renunțat de mult la forțele obscure,
El lucrînd cu forțele supranaturale
Și cu puterile înzecite.
Să zicem că împing scama asta
Dîndu-i un bobîrnac la moacă.
Ea se prăbușește și se izbește de talpa de înger
Care tocmai trece prin aer
Îngerul răstoarnă un avion
Și căderea lui trage cerul
Ca pe o prelată.
Ecoul se amplifică, se amplifică
Stelele încep să țipe
Simțind cerul frigîndu-le de sub tălpi
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața pictează cerul - pe nerăsuflate
pe vremea când alergam timpul în mână cu un avion
și-mi închipuiam că așa trebuie să arate zborul
viața nu e un simplu trofeu pe care să-l atârni pe perete
căutam un prilej să ajung la cârma avionului să pot vedea lumina și crestele munților
de trei ori să mă dau peste cap, de trei ori să-mi lepăd epiderma
să beau mai multă apă
pe urmă drumul se îngustează
nu strâng merele ce-au putrezit în pom
mi-an dat seama că ziua avea să fie lungă, atât cât aveam nevoie s-o aud
pe pajiștea de flori pestriță și de piatră
ochiul meu se lovește
mă doare sunetul
constat că lumea asta a uitat fix ce contează
să picteze
[...] Citește tot
poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de roșu, fără sonor
se lăsa o pâclă peste munții mei
nu țin minte să fi iubit atât de mult pădurea
zilnic primeam animale în casă
să stea la masă cu noi
tigri vulturi urși oameni fără suflete
unii chiar mă îndrăgeau
mergeau cu mine pe acoperișul blocului
cântam din u2 ne luam de gât
săream cu ochii deschiși ne transformam
într-o altă viață în avioane de război
venea salvarea și totul era atât de minunat
atât de roșu fără sonor
atunci înțelegeam de ce ne mai iubeam
eu și cu vulturul eu și cu tigrul eu și cu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papaya
soarele care se uită pe geam
este atât de amar
miile lui de raze aprind sahare
și parcă se agață de păianjenii cinefili
uitați de vreo penelopă în sălile pline
râzi de stop-cadrul care pare a surprinde
exploziile zilelor nimic din banalitatea de a trece strada nu ți se pare un ritual și totuși
oameni trăiesc doar pentru a te ridica de pe banca în culori șterse a vieții cu acalmiile lor în derivă
a venit vara aceea albă cu espadrile în picioare
când timpul urlă deșucheat
prin tavernele unde bei cu paiul papaya rece
vara în care avioanele trec silențios peste suflete-paparude
simt că îți este teamă să îmi strângi mâna
de parcă stăm între cele două corei și nu aș fi
încă sarea clipelor-saltimbanc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre aviație și timp, adresa este: