aviaţie şi timp

Medalion

Nu ştiu de câte mii de ani nu am dormit
Împrumută-mi un somn
Îţi dau în schimb un vis tinere domn
Şi astăzi rătăcim prin veacuri
Prin târguri vechi căutăm leacuri
Şi singura iubire a ta
Sunt eu şi nu mă poţi visa
Ne salutăm prin trenuri, în temple, în avion
Purtăm iubirea ca medalion
Pe suflet, coapse, pleoapă - departe
Pe cine ţii în braţe când mă strigi? visez
Că ochii mei, nu pe ai ei îi vezi
Zbor spre iubirea de dincolo de moarte
împrumută-mi o aripă, a mea e rănită
îţi dau în schimb un ciob de megaclipă

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triunghiul Bermudelor

Există un triunghi în lume,
În care-n mod ciudat dispar
Şi avion, vapor, pescar,
Faptu-i real, nu-s simple glume
Dar şi la noi, de-un timp anume,
Dispar mereu în mod bizar
Averi întregi, în stil barbar...
Tranziţia ne dă "cutume"?
Bermudele, printr-o magie,
Se mută-n "noua" Românie?
Sau, ăst triunghi, din interes,
L-au pus pe ţară "mistice"
Şi-o "pânză-ascunsă," totuşi, ţes
Partidele politice?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbim prea mult
pentru nişte oameni desenaţi
şi nu putem spune nici măcar
că suntem din hârtie
ca avioanele

aş putea vâjâi prin aer
în timp ce-mi
vorbeşti despre inimi adevărate
dar între noi e atât spaţiu alb
pe care ai început deja
să-mi desenezi moartea

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erele peste timp

Erele au fost depuse
În tolba lui Cronos
Şi transportate cu râvnă
În serii extrem lungi
Pe spinări de dinozauri
Când au dispărut dinozauri
Mamiferele au continuat
Să le transporte
În ritmuri mai alerte
Mai apoi au fost preluate
Din zbor de către păsări
Pe urmă le-au preluat oamenii
În avioane supersonice
În viitor vor fi preluate
Cândva de extratereştri
În nave cu viteze superluminice
Şi le vor transmite mai departe
Spre marginea infinitului
Încât şi Cronos le va pierde urma
Şi vor dispare cu tolbă cu tot

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (31 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un războinic adormit

În aşteptarea următoarei bătălii cu marea
O navă în port este-asemeni unui războinic adormit,
Ieşită în largul oceanului revine la viaţă,
Scoate fum, scrâşneşte şi înfruntă talazuri uriaşe.

Este o casă, este o fortăreaţă, este raiul pentru câţiva oameni,
Un loc unde se munceşte, se mănâncă, se doarme,
Se rememorează întâmplări din trecut,
Se meditează, se fac planuri, se speră.

Mare şi puternică, dacă-ar putea vorbi
Ar povesti despre ţărmuri de la marginea lumii,
Despre oamenii cu care a navigat
Şi care au avut grijă de ea.

Acum, tăcută, stă la dană cu bigile ridicate.
Unii dintre membrii echipajului au părăsit-o
Pentru a uita câteva ore compania camarazilor,
Singurătatea zilelor petrecute pe mare –
Bucuroşi că sunt iarăşi pe uscat,

[...] Citeşte tot

poezie de Charles R. Westover, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Snorkeling

fumez
deci aproape exist
deşi stau într-un singur plămân
o jumătate de pancreas
un singur picior -
o jumătate din viaţă s-a dus -
la vară
în-cerc o vacanţă în Creta:
7 zile cu avionul...
iau şi tutunul de-rulat în mine
şi tonul vocii mai cavernos -
fac bine
la scufundări:
cine ştie
pe unde în unde
amerizăm

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues funerar

Aruncaţi telefonul şi opriţi ceasornicele, iute,
Daţi câinelui un os baban să nu mai latre-n curte,
Trageţi capacul la pian şi-n surdina marşului funebru
Chemaţi bocitoarele, şi scoateţi afară sicriul negru.

Aeroplanele să-înşire din cercuri largi de fum
Litere pe cer, scriind mesajul: El este Mort de-acum.
Puneţi mătasea doliului la gât alb de porumbei,
Iar poliţiştii să poarte mănuşi negre-n trafic şi pe-alei.

A fost Nordul şi Sudul meu, a fost Estul şi Vestul,
Zilele de lucru, duminicile – şi tot restul,
Amiaza, noaptea, poezia mea ştiută pe de rost,
Credeam că dragostea-i eternă. Am fost prost.

Să n-aud de stele, suflaţi în lampa lor pentru vecie,
Demontaţi soarele şi băgaţi luna la cutie,
Goliţi oceanele, strângeţi pădurea – ‘geaba se dă brează –
Pentru că din clipa asta nimic nu mai contează.

poezie clasică de Wystan Hugh Auden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un aviator irlandez îşi simte moartea

Ştiu, îmi voi întâlni soarta curând – abrupt,
Undeva-între norii albastrului ceresc;
Nu îi urăsc pe cei cu care lupt,
Pe cei pe care-i apăr nu-i iubesc;
Din Kiltran Cross eu am venit mai ieri,
Irlandezii mei sunt toţi săraci, se ştie,
O înfrângere nu le-ar aduce pierderi,
Nici victoria mai multă bucurie.
Nu lege, nici plată mă fac să lupt,
Nici public – nici aplauze şi flori,
Sunt condus doar de-al sângelui tumult
Când singur zbor departe, printre nori;
Am cântărit tot, am judecat tot,
Anii ce vin n-au însemnătate,
Anii trecuţi nu merită un zlot –
Cât această viaţă,-această moarte.

poezie clasică de William Butler Yeats din Lebedele sălbatice la Coole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avril

Ros de nevroze
Alerg prin oraş
Avril, cu nervi!
Umblă nebunul şi
salută fetele:
Omagiile mele!
Ele, lunare,
Lasă harfe blonde în văzduhul pur.
Pe un aeroport londonez
Au fost furate briliante
De către un gangster.
A mai căzut un avion
Pe o rută şi vine încă
Un uragan în Bangladesh...
Lovituri de stat,
Morţi şi răniţi pe şosele,
O bătrână vorbeşte singură
Şi strânge la piept o pâine,
Ambuscadă la stop,
Elevele rău

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Eugen Barbu din Caietele Princepelui (volumul 7) (7 mai 1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

pe coama timpului zbor către cer
ca într-un avion cu mii de locuri
steaua mă aşteaptă să fiu un reper
de iluminare - fără măşti şi jocuri.

toată lumea spre cer se îndreaptă
cu viaţa împărţită pe iubiri
am creat emoţii născute din şoaptă
nu am pierdut vremea cu uneltiri.

am împăcat mereu pe unu cu doi
munţii îmi sunt fraţi mă păzesc de prăpăstii
am ţinut ascunsă mulţimea de nevoi
slovele luminii am vrut să le-mprăştii.

Dumnezeu mi-e Tată şi mi-a dat de toate
să strâng anii vieţii scumpe nestemate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!