Poezii despre bebeluși și mamă, pagina 2
Crește pruncul
Mugurul se-înalță pom,
Pruncul se ridică om.
Pomișorul înflorește,
Copilașul mamei crește.
Crește pruncul în lumină,
Ca și pomul în grădină.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică
soarele
năruie catedrale
zidite
din cenușa cuvintelor
îngerii prezenți
la spânzurătoarea
orelor
primesc
iertare
din
ochii mamelor ce clădesc
cu lacrimi
încăperi pruncului absent
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îi cere un sugar mamei
Îi cere un sugar mamei
să-și legitimeze sânul? Când o ființă umană adevărată apare
într-o comunitate, tânjind
după alte suflete, oamenii simt imediat în vocea lui
înțelesul lui EU SUNT APROPAPE.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există singurătate
Nu există singurătate acolo unde un om
sapă sau fluieră sau își spală mâinile.
Nu există singurătate acolo unde un arbor
își clatină frunzele. Acolo unde o albină
găsește o floare și se oprește,
acolo unde un pârâu oglindește o stea,
acolo unde - cu buze sfinte ținându-se de pieptul
mamei sale -
doarme un prunc, nu există singurătate.
poezie de Nikiforos Vrettakos din Odele Mării Egee (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mame în oglinda timpului (sonet)
MAME ÎN OGLINDA TIMPULUI
(sonet destinelor paralele)
În oglinda timpului când mă privesc,
De-o vreme zăresc chipul tău în mine,
Măicuța mea, că aceleași destine
Au mamele ce nasc prunci și-i ocrotesc.
Zestrea moștenită îți aparține
Și o voi păstra, cât pe Pământ trăiesc.
Asemenea ție sunt, când mi-amintesc
De vremea când împărțeam rău și bine.
Crescut-am pruncii, precum te-am moștenit,
În respect și dragoste părintească,
Prin viață să aibă drumul însorit.
În cinste și dreptate să muncească
Și-n rugă să-și ducă sufletul smerit,
Că soarta e zestre dumnezeiască.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele
Soarele e obosit
și eu aș vrea să dorm în ochii tăi,
în pântecul tău,
ca un prunc,
dar mi-e frică de întuneric,
mi-ai spus,
cu capul înclinat pe pernă.
Pântecul meu vrea să-ți vorbească,
ascultă tainele lunii,
mi-ai spus.
Vreau să dorm pe lună,
dar nu mai e loc pentru tine...
Și tu ai cules stele de aur
pentru a le lipi pe o foaie albă
cu bandă adezivă.
Mamă, sunt pentru tine,
mi-ai spus.
poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madona cu trei prunci
cu trei copii
în rațe
nu se trezește sentimentul matern
poate
doar puful galben pe balta madona
să mai
îndrepte ceva (?!) în direcția
foilor
de varză înmuiate la abur
cu sim
patia pentru fecioare
cu pen
e destul de ambiguu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt rodul... din iubirea-ți pătimașă
Privește-mă
Sunt doar un fir de ață
Desprins din ghemul tău de viață
Un mugure
Al unei flori gingașe
Sunt rodul... din iubirea-ți pătimașă
Sunt cântecul
Ce liniștea destramă
Sunt împlinirea visului de mamă
Sunt zâmbetul
Din clipe de tristețe
Speranță pentru ani de bătrânețe
Sunt un copil
Și de sunt bun sau rău
Iubește-mă... sunt mamă pruncul tău
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul 143
Așa cum gospodina ce dorește
S-ajungă aripatele scăpate
Își pune pruncul jos și se zorește
Să le adune repede pe toate;
Și cum copilul fuge ca s-o prindă
Plângând că a plecat în urmărire
Și păsările-n zbor se tot perindă,
Dar ea nu vede-a lui nefericire.
La fel și tu, fugi după firi străine
Când eu alerg să fim iar împreună,
Dar dac-ai prins ce-ai vrut, vino la mine
Sărută-mă, fii ca o mamă bună.
Mă voi ruga să-ți împlinești dorința
Dacă te-ntorci să-mi ogoiești ființa.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindă
pentru Dorli
Doarme colo în poiată
pruncușor fără de tată.
Și măicuța mama lui
se tot plânge boului
c-a născut în Vifleim,
n-are scutece de in,
n-are apă, n-are fașă,
nici opaiț, nici nănașă.
Iosif cercul de pe cap
în cuier și l-a lăsat
și-a plecat unde-a plecat
ca să-l latre cânii-n sat.
Noaptea-i neagră, ceasu-i lung,
stă măicuța lângă prunc.
Să le ție de urât
înger nalt s-a coborât.
Și în noapte înadins
degetul și l-a aprins.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bebeluși și mamă, adresa este: