Poezii despre bebeluși și mamă, pagina 3
Toate mamele-s icoane
Toate mamele-s icoane
Ce-au în pântec dumnezeu,
Izvor nesecat de viață
Pentru pios sau ateu.
Toate mamele au miere
În palme și în cuvânt,
Au în mângâiere Raiul
Iar sfatul lor este sfânt.
Toate mamele sunt sacre
În templul vieții? Statui.
Veșnic rămân călăuze
Pe drumul copilului...
Toate mamele-s divine,
Sunt sacrificiul suprem,
Pentru pruncii lor să treacă
Și prin foc, că nu se tem.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În palma ta era iubire
Da mamă, astăzi știu...
Și-ți mulțumesc,
Chiar dacă-i prea târziu.
Azi înțeleg de ce,
Copil fiind,
Dojana ta cu voce calmă,
Mai ridica spre mine
Din când în când...
O palmă.
Azi înțeleg
Ce nu puteai să-mi spui,
Sub teama ei,
Tu îți doreai
S-ajung, un om la locul lui.
Azi stiu,
Ce-atunci,
În lacrima-ți din ochi
Eu n-am văzut,
Azi știu
Că palma aceea
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mama
Cine-i cea mai scumpă-n lume?
Nu e greu ca să-ți dai seama.
Cine ți-a dat viață, nume,
Dacă nu iubita mamă?!
Mama te-a adus pe lume,
Te-a crescut la sânul ei,
Te-a-nvățat să-ți alegi drumul,
Să reziști în anii grei.
Ochii mamei îți zâmbesc,
Când îți merge și-ai succes,
Lacrimile-o podidesc,
Dacă-n viață nu ți-a mers.
Mama te așteaptă-n prag,
Când te-ntorci din pribegie
Și la pieptul ei cu drag,
Ca pe-un prunc ea te mângâie.
poezie de Tudor Gorgos din La pragul destăinuirii (2010)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 21
Eu nu sunt precum Muza aceea snoabă
Ce fardul frumuseții-n vers cinstește,
Ce folosește cerul drept podoabă
Și-un chip frumos cu altul îl unește,
Făcând un cuplu demn de-asemănare
Cu soarele și luna și pământul,
Cu florile de-April, cu lucruri rare,
Și cu-acest cer frumos, care-i veșmântul.
O! Fă-mă fidel în dragoste și-n scris
Și crede-mă că am iubire-aprinsă
Ca pruncul pentru mama lui de vis,
Dar nu ca aștrii de pe bolta-ntinsă.
Flecarii pot vorbi în gura mare
Eu n-o să laud ce n-are valoare.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- dragoste (vezi și iubire)
Dragostea
dragostea,
este eternitatea sufletului dăruit pentru a iubi,
este un dar divin ce izvorăște din interiorul nostru,
este bucuria inimii atunci când privește ineriorul sufletului,
este cerul albastru al infinitului,
este cosmosul cu luna și cu stelele,
este soarele ce încălzește pământul,
este gândul pruncului atunci când o vede pe mama sa,
ești tu, iubita mea, în brațele mele, dragostea mea,
ești dragostea însăși.
dragostea.
poezie de Silviu Petrache (septembrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun sfânt
În noapte-adancă se rostogolește luna,
în candele amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moș Crăciun, hoinar, cu părul nins...
Prin beznă, trece ușor și se duce
Bolta podoabe de stele își pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din brațele Mamei preasfinte și bune.
Blând, Micuțul întinde o mană,
magii uimiți se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis și de ape
al Iordanului nostru din bătatură.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
moartea își ia nou-născutul în brațe
ultimul suspin e plânsul de bun venit
spală-mă mamă moarte
poartă-mă curat la trup spre leagănul de lemn
nemișcat și cuminte voi aștepta laptele din
sânul tău darnic mustind de iarbă și ploi
sau umbra copacilor va fi mai darnică anul acesta
poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Prin praf de pușcă lacrimi curg
Și ne miroase a tancuri și blindate...
Și lacrimile mamelor sărmane,
Ce își plâng pruncii de sorți izgoniți.
Ne-am fi dorit o lume mult mai blândă
Și un trai mai bun pentru copiii noștri,
Dar soarta s-a schimbat în Iad
Și ne conduc azi niște monștri.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 8
Când muzică asculți, de ce să te-ntristezi?
Plăcută-i armonia, stridența-i zbuciumare
De tot ce nu desfată, de ce să te-atașezi
Și să accepți plictisul cu-așa plăcere mare?
Și dac-a ta ureche se simte agresată
De simfonia celor ce s-au căsătorit
Să știi c-acele note te mustră deodată
Că tu acum cânți solo în loc să fi iubit.
Privește cum o coardă și soața ei de-o seamă
Vibrează împreună, într-un acord deplin
De parcă tatăl, pruncul și-o fericită mamă
La unison îți cântă cu glasul cristalin.
Și-această melodie ce vorbă-n ea nu are
Îți cântă doar un lucru: "Tu singur n-ai valoare".
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamele noastre - candele de lumină ce ard cu lacrimi
Dați-mi o măsură să pot afla
durerile mamelor.
Fii pentru un ceas măicuța aceluia
ce plecă în depărtări lăsând-o pustiită.
Nu-i rămân decât zile cu dor
și nopți ce dor.
Priviți ochii unei mame ce-și veghează
copilul bolnav;
ai să pătrunzi în adâncul unui ocean
încărcat de temeri și valuri de tristețe.
Sufletul contopit cu ruga arde
continuu.
Oprește-te și simte pentru o clipă
durerea mamei pentru fiul plecat
în lumea cu vise.
E o pasăre cu aripile retezate ce vrea
să-și ridice puiul din mlaștina vremurilor
și să-l salveze.
Prin măduva ei curg râuri de disperare
și neputință.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (27 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bebeluși și mamă, adresa este: