Poezii despre bucurie și inimă, pagina 2
Bucuria inimii
Au înflorit caișii, așa cum visele-nfloresc
Și simt o bucurie ce nu pot, să o definesc!
E numai primăvara, ce sufletul inundă,
Lumina vieții calmă, căldura ce abundă.
Au înflorit caișii, inimii mele-i spun!
Narcise și lalele îmi înfloresc în drum.
Tu, bucură-te iară, inimă iubitoare!
Rămâi, în primăvară cea mai frumoasă floare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aproapele
câtă bucurie în inimă trebuie
să simți, poete, câtă bucurie când altul
cu pălărie (?!)
îți scrie îți scrie cu măiestrie, din
aprope-n aproape, toate poemele
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două-trei
Două dimineți:
Un soare.
Trei dorințe
La picioare.
Două căști:
O melodie.
Două mâini:
O veșnicie.
Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.
Două guri:
O nostalgie.
Două vieți:
O bucurie.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Dragostea Ta, Doamne,
prin Duhul Tău
s-a așezat în inima mea,
peste mine ai
așternut lumina,
liniștea și pacea,
simt iubirea Ta aproape
Sălașul Tău a devenit
bucuria mea.
Te rog,
Doamne,
zidește-n trupul meu
iubirea Ta nepieritoare
căci am aflat că nimic
nu e mai maiestuos și mai sublim
decât să trăiești în mine!
rugăciune de Lusiana Drăgușin (1 noiembrie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
I
Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale.
Vasul acesta plăpând tu îl golești iarăși și iarăși și necontenit îl umpli cu viață neîncepută.
Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munți și văi și din el ai izvodit cântece nepieritoare.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă își pierde țărmurile în bucurie și naște cuvântul de negrăit.
Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârșitele tale daruri.
Vârstele trec și tu torni mereu, și încă să umpli mai este loc.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faze
(...)
3
un zâmbet floare acută
un pumnal la fereastră
deschide-te de-a lungul străzii
fapt a izbucni lumina
oricare ar fi noua bucurie
prietenia și prospețimea
mătasea obosită a peștilor
spre pace prin muncile lor
prietenia și tandrețea
aripa noaptea
este în fiecare lacrimă a orașului
o așteptare ce se coace
vidul inimilor
înțărcată noaptea
[...] Citește tot
poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste fără odihnă
Prin nea, prin ceață,
Cu vântu-n față,
În hău de umbre,
Prin neguri sumbre,
Ceas de ceas! Ceas de ceas!
Nici răgaz, nici popas!
Chinuri mai lesne
Aș suferi,
Decât aceste
Mari bucurii.
Ah, o-nclinare
Ce inimi unește,
Ce turburare
Nu zămislește!
Cum să mă rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieții altar,
[...] Citește tot
poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Primăvară
Azi râde soarele către pământ,
E sărbătoare mare în grădină;
Ne bucurăm că floarea din cuvânt
Ne umple sufletele de lumină!
Înmugurind mlădițele zâmbesc
Înviorând speranțele în noi
În verde crud iubirile vorbesc
Cu mierlele ce cânta în zăvoi
Copilăria-n suflet se trezește
Și bucuria inima cuprinde
Cuvântul prinde aripi și țâșnește
Când primăvara brațele-și-ntinde!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Ai venit iarna frumoasă
Peste acoperiș de casă
Peste zarzăr si gutui
Cu sărutul ei dintâi
Albă toată si-nghețată
Si cu inima trădată
De un soare cu umor
Ce se-ascunde după nor
Eu mă bucur.. vreau să știi
Că-s c-o ceată de copii
Cu obrajii roșii foc..
Eu in sân cu busuioc!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, dar divin
Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
și devin o rană, un cântec spre cer.
Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.
Și rog înaltele izvoare safire
să păzească liniștea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!
Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bucurie și inimă, adresa este: