Poezii despre bucurie și suferință, pagina 2
Frânturide iubire
Iubirea e deprinsă mereu
dintre flori de destin
și fiori de lumină
Iubirea e poemul în care
tăcerea se cristalizează
în lacrimile-rugă
Iubirea e mai mult ca suferința
după care sufletul veghează
stări de lumină
Iubirea e bucuria de A Fi
după frumuseți efemere
tristețe-amar-durere
Iubirea e partea de infinit
prin care visele ard
metafore de alt destin
poezie de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tangențialul destin
Anii mei...
Mulți ani cu întâmplări, suferințe, riduri.
Câteva bucurii acolo, în rest... profundă uzură,
Păcate ale tinereții înscrise la mituri
Cu tot cu fotografii, într-o broșură
Din care,
Tânjind după zăpezile uitate pe coama stâncii,
Venit de pe tărâmul copilăriei mele, se întrebă copilul:
"Doamne, pe unde o crește copacul din care, îmi vor tăia
scândura crucii?"
Ce întâlniri ciudate programează destinul!
poezie de Cristian Neagu (5 martie 2013)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia umbrelor
Ah, calea robilor...
... calea robilor aparține
acelora născuți în zodia umbrelor;
sclavilor înscriși voluntari la zeificare,
ei, care urcă muntele suferinței,
ca și când muntele bucuriei l-ar urca,
ei, pe chipurile cărora sudoarea,
lumină se face. Dragoste și
îngăduință se fac cutele adâncite
în obrajii lor îndârjiți în luptă
cu însăși zodia nefericirii lor.
Urcă și cântă ei spre coama
muntelui Deznădejdii,
cu îngerul morții pe umărul stâng.
Și iată, urc de unul singur!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață - II
De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemențele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopțile de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi vara și a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când omul are voință
Când omul are voință face totul cu credință.
Pentru umila lui credință nu cere recunoștință.
E mulțumit și bucuros că poate fi de folos
Fratelui în neputință, sau aflat în suferință.
Privirea spre cer îndreaptă rugându-l să-i dea putere
Și cu minte înțeleaptă îndrăznește să mai spere.
Că speranța în Dumnezeu, de multe ori l-a ajutat.
Isus este crezul său și slavă i-a înălțat.
poezie de Dumitru Delcă (5 decembrie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă...
Doamne,
dacă aș mai trăi o viață,
n-aș pierde nici o zi în care
să nu mă bucur de copilărie.
N-aș adormi
fără îmbrărțișarea îngerului
cu chip de mamă și a poveștii
de seară.
Aș crește și aș înflori
doar pentru cine merită
să înfloresc.
Aș implora inima
să nu bată cu putere
la orice fâlfâit de aripă crezând
că este iubire.
O vor răni gesturi,
vorbe sau chiar tăceri;
și atunci rănită,
nu va mai avea putere
să iubească.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trecere
moto: Un pikamer ce nu sparge
Nici asfalt, nici asfaltite
Leagă nopțile tihnite
Cu o spaimă de catarge
--------
Bucuros că nu se poate
Tuturora împotrivă
Și că nici o invectivă
Din necazuri nu te scoate,
Mușc din ham dar mă supun
Carul mare de pe boltă
Nu îndeamnă la revoltă
Suferința m-a făcut imun!
Strânge chinga sau nu tare
Se-ngustează sau nu drumul,
Din căderi eu tot acumul,
Un alt soi de alinare.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
îmi tai
o bucată serioasă de feri
cire și mestec încet cu gândul dus
la tine eu știu că este iubirea
bucuria de a trăi sătul că mâine
nu mai există carnea vieții
tai încet cu mâna tremurând
de fericire tai fericirea atent
să decupez bucăți de suferință grea
mestec cu atenție să nu mușc aiu
rea bucata tăiată e viața trăită
fără noroc luminează ochii mei
anost mai trece timpul când nu ești aproape
înghit încet și totul trece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am fost lacrima bucuriei și durerii
Am fost lacrima bucuriei părinților mei
Când am gângurit cu ochii țintiți către soare,
Când am atins cu mâna o gingașă floare,
Când am intrat în codrul parfumului de tei.
Am fost lacrima bucuriei părinților mei
Când am împărțit bucățica de pâine
Cu omul milostiv, c-o pasăre și-un câine,
Când am citit povești cu oameni buni și răi.
Am fost și lacrima durerii părinților mei
Când mi-am lăsat buchetul amintirilor acasă
Și am plecat în lumea diversă, curioasă,
Să-mi fac viața bună,-n credința cu temei.
Am fost și lacrima durerii alor mei părinți
Când suferința mi-a cuprins trupul și anii,
Sănătatea am cumpărat-o aiurea, cu banii,
Dar pe ei în viață nu-i pot avea, sunt sfinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rutină
Suferința și bucuria vin
Din neatinse cerești constelații
Îndepărtând sau apropiind urmele
Armoniilor interioare.
Poverile și împlinirile înfloresc
În zborul fără de sfârșit
A adevărului.
Lacrimile liniștii
Obosesc poarta vindecării
Rătăcită în soartă.
Mama își tulbură
Cumințenia sufletului
Când poveștile
Nu mai sunt
Ascultate.
Acum suferința
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bucurie și suferință, adresa este: